Iarna
Vasile Alecsandri
Din vazduh cumplita iarna cerne norii de zapada
Lungi troiene calatoare adunate-n cer gramada
fulgii zbor, plutesc in aer ca un roi de fluturi albi
Raspandind fiori de gheata pe ai tarii umeri dalbi.
Ziua ninge Noaptea ninge Dimineata ninge iara!
Ca o zale argintie se imbraca mandra tara.
Soarele rotund si palid se prevede printre nori
Ca un vis de tinerete pintre anii trecatori.
Tot e alb, pe camp, pe dealuri, imprejur in departare
Ca fantasme albe, plopii insirati se perd in zare
Si pe-ntinderea pustie, fara urme fara drum
Se vad satele perdute sub clabuci albii de fum.
Dar ninsoarea inceteaza norii fug doritul soare
Straluceste si dizmiarda oceanul de ninsoare
Iat-o sanie usoara care trece printre vai…
In vazduh voios rasuna, clinchete de zurgalai…
06/24/2011 la 11:24
Asculta, iubito, cum iarna
Sopteste la geamul tau rece
Primeste-i c-un zambet colinda
Si canta-i ceva sa nu plece…
Nu-i spune cuvinte prea multe
Pastreaza-le-n gand pentru mine
Dar las-o, mai bine s-asculte
Refrenele-acestea divine
Si daca in noapte se pierde
Calare pe calu-i de gheata
Iubito, tu uita, nu crede
Decat ca-i din nou dimineata!…
propria compozitie sub pseudonimul Petrica Neagu