Legenda lui Mos Neculai

Legenda lui Mos Nicolae este o poveste foarte populara si foarte frumoasa, insa Nicolae din Myra a existat in realitate, fiind cunoscut in lumea crestina ca Sfantul Nicolae, arhiereu de Myra, Turcia.
Sfantul Nicolae s-a nascut aproximativ in 280 in Patara, Lichia, in sudul Turciei de astazi, intr-o familie de crestini bogati si credinciosi. Parintii sai (tatal Teofan si mama Nona) au murit intr-o epidemie cand el era inca un copil. Nicolae si-a folosit de atunci intreaga avutie ajutorarii oamenilor saraci, bolnavi si suferinzi. Intreaga sa viata sta sub semnul facerii de minuni, a salvat de la inec un credincios care i-a cerut ajutorul prin rugaciuni, a salvat o corabie de la scufundare prin oprirea unei furtuni pe mare, a scos oameni nevinovati din temnite, a vindecat oameni de boli incurabile, le-a redat vederea, auzul sau graiul.
In perioada Imperiului Roman, crestinii erau persecutati, asa ca Sfantul Nicolae a fost intemnitat din cauza credintei lui, murind pe 6 decembrie 342 la Myra, Turcia.
Ziua mortii lui a devenit ziua Sfantului Nicolae, moment in care sunt sarbatorite atat faptele lui de sfant, cat si povestile ce au dus la nasterea legendei lui Mos Nicolae.
Legenda spune ca trei surori, fetele unui nobil sarac, nu se puteau marita datorita situatiei financiare precare. Se spune ca atunci cand fata cea mare a ajuns la vremea maritisului, Nicolae, ajuns deja episcop, a lasat noaptea, la usa casei nobilului, un saculet cu aur.
Povestea s-a repetat intocmai si cand a venit vremea de maritis pentru cea de a doua fata. Cand i-a venit vremea si celei de a treia fete, nobilul a stat de paza pentru a afla cine era cel care le-a facut bine fetelor sale. In acea noapte, nobilul a stat de paza si l-a vazut pe cardinalul care lasa saculetul cu aur. Se spune ca Sfantul Nicolae s-a urcat pe acoperis si a dat drumul saculetului prin hornul casei, intr-o soseta pusa la uscat, motiv pentru care a aparut obiceiul agatarii sosetelor de semineu.
Dupa ce tatal fetelor a vazut cele intamplate, Nicolae l-a rugat sa pastreze secretul, insa acesta nu a rezistat tentatiei de a povesti mai departe. De atunci, oricine primea un cadou neasteptat ii multumea lui Nicolae pentru el. Cei trei saculeti cu aur facuti cadou fetelor de nobil au devenit simbolul Sfantului Nicolae sub forma a trei bile de aur (in iconografia apuseana).
In secolul al XII-lea, calugaritele franceze, inspirate de fapta de milostenie a Sfantului Nicolae cu cele trei fete salvate de la prostitutie, in ajunul praznuirii lui au inceput sa faca cadouri familiilor nevoiase in ciorapi. Asa s-a nascut “Mos Nicolae”.
O alta legenda spune ca Dumnezeu i-a chemat la el pe Sfantul ierarh Nicolae si pe Sfantul Casian Roman. Cei doi sfinti s-au imbracat in vesminte stralucitoare si au pornit la intalnirea cu Domnul. Pe drum, cei doi au zarit un carutas a carui caruta se infundase in noroi. La vederea omului aflat in necaz, Sfantul Casian, in loc sa dea o mana de ajutor, a plecat pentru a nu intarzia la intalnirea cu Dumnezeu. In schimb, Sfantul Nicolae l-a ajutat pe taran, si-a murdarit hainele si nu a ajuns la timp. Ajuns primul, Sfantul Casian a fost intampinat de Dumnezeu cu o politete rece. Dumnezeu i-a spus: „Esti punctual, impecabil in tinuta, dar iti lipseste ceea ce lui Nicolae ii prisoseste: dragostea fata de aproape“. Asa se explica ca numele Sfantului Nicolae este purtat de atatia oameni, este praznuit si proslavit in fiecare an, pe cand numele Sfantului Casian este mai rar, iar praznuirea lui se face o data la patru ani, pe 29 februarie.
Tot potrivit legendei, Nicolae de Myra ar fi fost unul din cei 318 participanti ai primului Conciliu din 325, de la Niceea, astazi İznik, Turcia.

Scrisoare catre Mos Nicolae

Prima data cand iti scriu
Si am mana tremuranda
Stiu ca tu aduci mereu
La copii rasplata multa.

Eu am fost copil cuminte
Si mi-am pregatit din timp
Niste ghetute frumoase
Ca sa pui din al tau prea plin.

Milostiv te stim cu totii
Incarcat cu jucarii
Mi-as dori ca-n toata lumea
S-aduci numai bucurii.

Daruri multe la copii
Sa aduci in prag de seara
Ghetele iar stau cuminti
Minunea ca sa o vada.
(Autor: Lazar Adina)

Sursa:interferente.ro

Craciunul copiilor

Mos Nicolae va asteapta intre 3 si 5 decembrie la targul de produse traditionale

Targul national de produse ecologice, traditionale si naturale cu produse obtinute in ferme si gospodarii taranesti, va asteapta in acest weekend, intre orele 09.00 – 18.00, la Academia de Stiinte Agricole si Silvice Grigore Ionescu Sisesti din Bucuresti.

Si pentru ca la sfarsitul acestei saptamani vine Mos Nicolae, veti gasi foarte multe surprize pentru cei mici.

Putini dintre noi stim ca Sfantul Nicolae a fost un personaj real. A trait in secolul IV, a fost episcop de Myra si un drept aparator al credintei. In traditiile romanesti are atributiile unui sfant: apare pe cal alb vestind prima zapada ce va cadea in decembrie, pazeste soarele, stapaneste apele si este patronul corabierilor si al podarilor. La Sfantul Nicolae se rugau ostenii cand plecau la lupta. Sin Nicoara ajuta vaduvele, orfanii si fetele sarace, carora le face zestre ca sa se marite. La Sfantul Nicolae se roaga si hotii, ca sa-i ajuta la ispravile lor.

Sarbatoarea Sfantului Nicolae mai este cunoscuta si sub numele de Craciunul Copiilor. In ajunul sarbatorii sale, Sfantul Nicolae aduce daruri copiilor cuminti sau imparte nuieluse celor care au facut trasnai.
Organizatorii „Targului national” invita toate familiile sa-si aduca copiii, care vor petrece o zi de neuitat in spatiul dedicat lor la ASAS. Cu aceasta ocazie, ei vor afla direct de la producatori cum e asteptat Mos Nicolae acasa la ei, fie in Maramures, Moldova, Oltenia sau Transilvania iar in ghetutele lor vor putea gasi multe dulciuri si amintiri alese de la Targul de produse traditionale de Academia de Stiinte Agricole si Silvice adevarate surprize sanatoase de la Mos Nicolae.

De asemenea, aleea targului ii va introduce in lumea povestilor iernii prin multe oferte de carte aduse de editura Semne pentru toate varstele. Copiii vor putea alege de la carti de colorat, carti de povesti sau de divertisment, enciclopedii pentru copiii, literatura Fantasy, literatura universala si multe surprize.
Ce mai putem gasi?Vezi aici!

Sursa:mondenews

Fasolica cu ciolan

Timp de preparare:
3 ore (complexitate medie)

Ingrediente:
Pentru fiertul boabelor:
- 500 g fasole boabe;
- 1 morcov;
- 1 pastarnac;
- radacina de telina;
- 1 ceapa;
- 1 ardei gras;
- sare;
- piper;
- dafin;

Pentru mancarica de fasole:
- 1 kg de ciolan afumat fara os( eu am luat de la Gebeto si este foarte bun);
- 2 cepe albe uscate;
- 4-5 rosii
- 1 legatura ceapa verde;
- 1 legatura usturoi verde;
- 1 ardei gras rosu;
- 1 adrei gras galben;
- 1 ardei gras verde;
- 1 legatura marar;
- 3-4 frunze de menta;
- sare;
- piper;
- cimbru;
- boia de ardei;
- 1 cana suc de rosii;
- zeama in care a fiert fasolea;
- 50 ml ulei.

Mod de preparare:
1. Se spala fasolea boabe si se lasa la inmuiat de seara pana dimineata.
2. Dimineata se schimba apa si se pune la fiert cu putina sare.
3. Dupa ce da in clocot, mai lasam cateva minute si aruncam apa in care a fiert fasolea si o inlocuim cu alta curata, de preferat fierbinte.
4. Se adauga sare, piper boabe, si frunze de dafin si se lasa la fiert timp de 1 ora.
5. Intre timp se curata morcovii, pastarnacul, telina, ceapa si ardeiul si se toaca marunt sau se dau pe razatoare.
6. Dupa1 ora, timp in care fasolea a mai fiert, se adauga legumele in oala si se mai fierb 30 min.
7. Intr-un vas punem uleiul si il incingem. Se pune ceapa tocata marunt si se lasa sa se inmoaie. Se adauga ceapa si usturoiul verde tocat si se mai lasa pana se inmoaie si acestea. Apoi adaugam ardeiul gras taiat julien si ciolanul afumat taiat in bucatele mai mici.
8. Se adauga zeama de fasole, se acopera si se lasa la fiert 15 min.
9. Se rastoarna totul intr-un vas de lut pe care il introducem in cuptor.Lasam la cuptor pentru 30 min dupa care adaugam rosiile date pe razatoare si sucul de rosii.
10. Se adauga sare, piper, boia si cimbru si se amesteca.
11. Se adauga apoi fasolea boabe fiarta si se mai lasa 15 min.
12. La final adaugam frunzele de menta si mararul tocat marunt. Se amesteca si se mai lasa in cuptor.
13. Se serveste cu paine de casa si ceapa verde sau usturoi verde, sau cu salata de varza.
Bon apetit!

Sursa:gustos.ro

Festivalului Religios „Sf. Ierarh Mucenic Teodosie de la Brazi”.

Ieri, s-au încheiat înscrierile pentru toate secţiunile incluse în cea de-a doua ediţie a Festivalului Religios „Sf. Ierarh Mucenic Teodosie de la Brazi”.

Manifestarea, iniţiată şi organizată de Primăria oraşului Panciu, în colaborare cu Arhiepiscopia Buzăului şi Vrancei, Inspectoratul Şcolar Vrancea şi Protoieria Panciu, dar şi cu liceele „Ioan Slavici” şi „Al. I. Cuza”, cu sprijinul deputatului social-democrat de Vrancea Ciprian Nica şi al preotului Ioan Ciobotea, reprezentantul Protoieriei Adjud, va debuta în cadru festiv sâmbătă, 25 septembrie, de la orele 10.30, în faţa Casei de Cultură din localitatea Panciu şi se va desfăşura, începând cu orele 13.00, la Mănăstirea Brazi.

Concursul va avea trei secţiuni, respectiv
-Creaţie literară,
-Artă creştină
- Cântec de toacă.
La Creaţie literară, tema propusă, „Sfinţii români, mărturisitori ai dreptei credinţe”, se va concretiza în eseuri care vor urmări, printre altele, cunoaşterea de către elevi a vieţii sfinţilor care au trăit pe meleagurile noastre.
La secţiunea Artă creştină vor intra în concurs icoane realizate pe suport de sticlă, lemn sau pânză, dar şi lucrări de grafică. Toate acestea vor fi vernisate la Mănăstirea Brazi şi vor fi evaluate de către o comisie formată din cel puţin trei persoane, personalităţi şi specialişti în domeniu, propuşi de organizatori. Comisii similare vor fi desemnate atât pentru jurizarea creaţiilor literare, cât şi a concurenţilor de la Cântecul de toacă. La aceasta din urmă, fiecare parohie/şcoală va putea participa cu maxim doi interpreţi pentru fiecare ciclu şcolar. Potrivit regulamentului, ei vor trebui să poarte ţinuta populară a locului de provenienţă.
Fiecare câştigător al locurilor I, II şi III, dar şi cei care vor obţine menţiuni, vor fi recompensaţi cu premii şi diplome, iar lucrările premiate la secţiunea literară vor fi pu-blicate în reviste de specialitate, precum şi în cele ale Arhiepiscopiei Buzăului şi Vrancei.

sursa:monitorul de vrancea

Obrejenie sau Pobrejenie

„Denumirile sărbătorii populare citate mai sus, denumiri derivate din cuvântul slav «obrejenie», ce înseamnă «transformare», «prefacere» sau chiar «schimbare», amintesc indubitabil de episodul biblic în care Faţa Domnului Iisus Hristos «a strălucit (…) ca soarele, iar veşmintele Lui s-au făcut albe ca lumina» (Matei – 17, 2)“ după cum a menţionat Marcel Lutic, în acest moment şi natura fiind în acord pentru că îşi preface, îşi schimbă „veşmintele“ sale. În acest context, sensurile sărbătorii populare se grupează, mai toate, în jurul ideii de schimbare, inclusiv a veşmintelor oamenilor, a mai spus Marcel Lutic.

În tradiţia populară, la sărbătoarea de Obrejenie sau Pobrejenie are loc, alături de sărbătoarea ortodoxă a Schimbării la Faţă, şi despărţirea de vară. Oamenii îşi iau rămas bun de la vară, acum când are loc o schimbare a veşmintelor naturii şi pregătirea acesteia de toamnă. Acum se pregătesc păsările migratoare să plece, iar insectele şi târâtoarele se pregătesc să intre în pământ, pentru a se adăposti pe perioada rece.
Obrejenia sau Pobrejenia însemna certarea, supărarea, la această sărbătoare, toată lumea având obligaţia de a se împăca, în cazul celor certaţi. Pentru că berzele se pregătesc să plece spre alte ţinuturi, nu este bine să plece nimeni în călătorie, deoarece se spune că persoana respectivă se va rătăci şi nu va mai veni înapoi. De Obrejenie se duc struguri la biserică, pentru a fi sfinţiţi, în unele locuri strugurii fiind singura hrană a zilei. Acum se culeg şi ultimele plante de leac.

La Schimbarea la Faţă a Domnului, în tradiţia populară, de Obrejenie, are loc despărţirea de vară, schimbarea veşmintelor naturii, dar şi ale oamenilor, cu cele ale noului anotimp. În aceasta zi se împart struguri şi prune pentru sufletul morţilor.

Tocmai acum, nu e bine să pleci în călătorie, pentru ca s-ar putea să te rătăceşti, spune tradiţia. Se spune că cine se roagă azi să scape de o patimă, precum cea a beţiei, are toate şansele să se vindece. Tot de acum se schimbă fructele, care până la această vreme fuseseră „veninoase“, apare „prima“ dulceaţă a lor. Oricine va gusta acum, pentru prima dată în an, struguri va spune „boabă nouă în gură veche“. În unele locuri se posteşte sau se mănâncă doar struguri.

„Despre cei care intrau în apă pe 6 august se credea că se vor …schimba la faţă“,
Etnologul a mai amintit şi de unele interdicţii care le priveau chiar pe tinerele fete: „Astfel, domnişoarelor curioase le amintesc că, pe vremuri, le era interzisă spălarea în ajunul acestei sărbători. Dacă, totuşi, se spălau «coadele nu le-ar mai creşte, întocmai cum nici iarba nu mai creşte» după 6 august“. La fel, despre oamenii care nu-şi vedeau umbra capului la răsăritul soarelui în dimineaţa acestei zile se credea că vor muri până la sfârşitul acelui an, în vreme ce despre acela pe care-l durea capul la Schimbarea la Faţă se spunea că îl va durea un an încheiat

Totuşi, erau şi remedii în medicina populară, plante de leac care erau tocmai acum bune de a fi culese. Printre acestea, sunt amintite avrămeasa, leuşteanul şi muşeţelul, iar „acestea, împreună cu o crăcuţă cu şapte prune şi câteva alune, erau bune de vindecat frigurile“, a spus Marcel Lutic.

Sursa:Ziarul Lumina

“Ilie, in toate sa dai, dar in cruce noua sa nu dai!”

Trebuie sa-ti faci cruce des, caci Dumnezeu i-a zis lui Ilie, cand i-a dat biciul in mana: “Ilie, in toate sa dai, dar in cruce noua sa nu dai!”
Superstitii care inca se mai respecta
Este bine ca, in vreme de furtuna, ferestrele si usile caselor sa nu fie lasate deschise ca sa nu se poata strecura vreo spurcaciune de drac inauntru si casa sa fie trasnita. Dracul trage mai mult la carpen, de aceea e bine sa nu ai la casa acest lemn ori sa te adapostesti sub carpen. In vreme de furtuna, este bine sa stai la luminisuri si mai bine sa te ploua, caci la adaposturi toti dracii trag.

Legenda biblica

A trait in secolul al IX-lea Inainte de Hristos. Este considerat profet in toate cele trei religii monoteiste.
Pe vremea aceea, imparatea peste Israel imparatul Ahab, acesta urmand in rautate celorlalti imparati inchinatori la idoli. Vazand Ilie atata ratacire de la dreapta credinta si atata orbire si intunecare, umplandu-se de ravna dumnezeiasca, s-a dus inaintea lui Ahab si dupa ce l-a mustrat pentru nebunia si idolatria lui, l-a amenintat, atat pe el, cat si pe poporul cel orbit si inselat de el, ca vor fi pedepsiti cu mare grozavie de catre Dumnezeu: “In acesti ani nu va fi nici roua, nici ploaie!”. O data cu aceste cuvinte, s-a incuiat cerul si s-a facut seceta mare, incat nici o picatura de ploaie sau roua n-a cazut de sus pe pamant timp de trei ani si jumatate. Apoi, a urmat nerodirea pamantului, lipsa de hrana si foamete in tot poporul, incat sufereau si oamenii, dar si dobitoacele.

Inaltat la cer, intr-un car de foc

Ahab l-a amenintat pe Ilie cu moartea. Din aceasta cauza, prorocul Ilie a fost nevoit sa stea ascuns pana au trecut anii de seceta. Ascunzatoarea sa a fost mai intai aproape de un parau. Acolo a fost hranit de corbii care-i aduceau zilnic paine. A stat si in casa unei vaduve, din Tara Feniciei. Si acolo a fost hranit minunat, caci bruma de faina si ulei ce avea acea vaduva s-a ajuns tot timpul cat a fost gazduit Ilie la ea. Acestei femei, Ilie i-a inviat si copilul care-i murise. Ilie a prezis regelui Ahab si sotiei sale ca vor muri de moarte infricosatoare, ceea ce s-a si intamplat. Sfantul n-a murit, ci s-a inaltat la cer intr-un car de foc, pe 20 iulie, atunci cand e praznuit.

Ocrotitorul recoltelor

In traditia populara, Sfantul Mare Prooroc Ilie este considerat ocrotitorul recoltelor si a ramas in istoria Bisericii Ortodoxe ca un exemplu de credinta si curaj demn de urmat. Biserica Ortodoxa ii aduce multa cinstire, pentru ca este pomenit ca mare barbat si erou al credintei. Fiii Bisericii Ortodoxe Romane au o evlavie profunda pentru acest sfant facator de minuni. Exista traditii populare diferite din toate zonele geografice ale Tarii Romanesti, incat unitatea este cinstea deosebita care i se cuvine profetului Ilie. Oamenii cred ca atunci cand se intampla fenomene meteorologice mai aparte, Ilie de fapt traverseaza cerul cu caruta lui de foc, pentru a ne ocroti. El este mereu si mereu in slujba binelui. Dreptatea si autoritatea precumpanesc in raport cu alte virtuti ale sfintilor Noului Testament. Fiind unul dintre Profetii evrei, Biserica Ortodoxa il cunoaste sub numele de Sfantul Mare Prooroc Ilie Tesvieanul
Busuioc la icoane, merele nu se mananca

De Sfantul Ilie, femeile duc la biserica busuioc si-l pun la iconostas. La sfarsitul slujbei, il iau si ii dau foc, iar cu cenusa lui se freaca in gura copiii, cand au bube. Marul este pomul Sfantului Ilie, de aceea nu se mananca mere noi pana in aceasta zi. Daca va tuna in ziua aceasta, toate alunele vor seca, iar toate celelalte fructe vor avea viermi. In ziua Sfantului, jertfelnicul de la biserica este plin cu tot felul de bucate, pentru sufletul mortilor. In unele sate, femeile duc la biserica lapte si vin, iar peste zi fac praznice pentru cei morti. Merele se duc intai la biserica, pentru ca exista credinta ca numai asa ele vor deveni de aur pe lumea cealalta. Daca nu se pastreaza aceasta datina, cel ce mananca mere inainte de Sfantul Ilie va culege vesnic mere pe lumea cealalta, dar cand va incepe sa le manance, ele ii vor pieri de dinainte. Unele femei impart si porumb fiert, dar si farfurii cu mancare, impodobite cu flori de vara. Tot cu flori de vara, legate cu lana rosie, sunt si canile pline cu apa.
Inaintea acestei sarbatori se incheie obiceiurile de invocare a ploilor.

Sursa:monitoruldevalcea.ro

Rusaliile si… calusarii

Dansul calusarilor vine din negurile timpului, fiind de origine precrestina. Dansul a fost legat ca origine si de stravechiul cult al Soarelui. Dansul Calusarilor se practica in sudul tarii, dar si in Moldova de Rusalii. Cu toate ca de Rusalii se sarbatoreste Pogorarea Sfantului Duh, romanii i-au asociat acestei sarbatori si semnificatii magice.
Numele acestei sarbatori sta in legatura, desigur, cu vechea sarbatoare romana Rosalia, cand se puneau trandafiri pe morminte, dar peste aceasta s-au adaugat fel de fel de alte traditii (ca Rusalcele slave, un fel de zane ale apelor, asemanatoare sirenelor), inclusiv o umbra de crestinism popular (rusaliile ar fi, bunaoara, fiicele lui “Rusalim imparat”, personificare a Ierusalimului biblic). Rusaliile, considerate indeobste totuna cu ielele, sunt zane rele, care-i pocesc pe oameni sau le iau mintile. Pentru a se feri de ele, oamenii trebuie sa poarte asupra lor frunze de pelin, iar daca le intalnesc, sa nu le vorbeasca. Fiind zane ale apelor, de ziua lor e bine sa nu te scalzi, caci te paste inecul. Legat de Rusalii este si faimosul joc al calusarilor (executat de cete de flacai), dans ritual de origine straveche si neclara, cu functie magica, pe de o parte patronat de iele, pe de alta capabil sa vindece relele acestora. In Descrierea Moldovei, Dimitrie Cantemir nota: “Multimea superstitioasa crede ca ei au puterea de a izgoni bolile cronice, iar vindecarea se face astfel: dupa ce bolnavul s-a asternut la pamant, aceia incep sariturile lor si, la un anumit loc al cantecului, calca, unul dupa altul, de la cap pana la picioare, pe cel culcat; in sfarsit, ii sufla la ureche cateva cuvinte anume ticluite si poruncesc bolii sa iasa”. Daca bolnavul nu se lecuieste nici dupa aceasta, se zice ca el nu mai are scapare.

Calusarii se joaca in timpul Rusaliilor, cand timp de doua-trei saptamani calusarii merg in sate pentru a-i vindeca pe cei bolnavi cu puterea pe care au dobandit-o. Prin acest dans se protejeaza oamenii, vitele si recoltele de fortele malefice.
In general, ritualul vindecarii consta dintr-o combinatie de dansuri si actiuni magice. Aceste acte rituale se desfasoara in suita. Calusarii se misca in directia antiorara (amintind de ritualul constituirii cetei) in jurul bolnavului si danseaza, unul dupa altul, seria dansurilor potrivite pentru vindecare. In fiecare dans, fiecare Calusar trebuie sa danseze pe deasupra celui bolnav si, in acelasi timp, sa-l atinga cu piciorul . In timp ce Calusarii danseaza, vataful ramane in mijloc, supraveghind tot ce se intampla. In timpul dansului asociat cu boala celui “luat” el induce in transa “pe un jucator, cu toiagul; acesta incepe a-si schimba fata, a se molesi si in fine cade jos, prefacut ca mort” . Atunci cand Calusarul cade, se crede ca ii da din sanatatea lui celui bolnav . Jocul lor isi amplifica potentele videcatoare prin sacrificarea unui pui de gaina. “Cand ?calusarii? joaca la un bolnav, se aduce o gaina si o oala cu apa in mijlocul cercului. Vataful ii infige un cutit in aripi si gaina ramane nemiscata. Cand aproape se termina jocul, vataful se repede, ia gatul gainii si da cu ciomagul in oala cu apa” .

Calusarii nu si-au castigat reputatia pentru ca ar fi vindecat multi bolnavi, ci au vindecat multi bolnavi pentru ca sunt Calusari.

Sursa:crestin ortodox,travel world
Sursa video:youtube(user:mironna)

Hai,neamule la oale!

Sub indemnul “Hai, neamule, la oale!”, Muzeul National al Satului “Dimitrie Gusti” organizeaza in perioada 14 – 16 mai 2010 evenimentul cultural Targul olarilor aflat deja la a doua editie. Marea deschidere este vineri, 14 mai, la ora 12:00.
Targul isi propune sa aduca in fata publicului vizitator un domeniu complex si variat al artei populare romanesti, iar, pe de alta parte, sa stimuleze creatia actuala de ceramica traditionala, prin incurajarea activitatii artistice a mesterilor populari, unul dintre obiectivele majore ale muzeului.

Anul acesta, Targul Olarilor va avea o dimensiune internationala deoarece vor participa pe langa mesterii romani si mesteri din Sardinia, Algeria, Maroc, Republica Moldova si Vietnam. Pentru vizitatorii care vor sa deprinda cate ceva din taina olaritului sunt organizate ateliere interactive de olarit. Cei mai iscusiti invatacei primesc si premii.

Pentru ca blidele cer bucate, nu vor lipsi produsele bio: miere, branzeturi, legume, fructe, paine.
Evenimentul se bucura de un program generos: muzica si dans popular romanesc, muzica si dans popular ucrainean, muzica greceasca, fanfara Armatei, muzica napolitana, teatru, lansare de carte.

Si surpriza: in ziua de 15 mai, intre orele 9:00 si 14:00 accesul in muzeu va fi gratuit, pentru ca Muzeul National al Satului “Dimitrie Gusti” organizeaza evenimentul Dimineata Muzeului care face parte din programul european Noaptea Muzeelor.

Sursa stire:antena1.ro

Catoptromancie

Arta prezicerii în oglindã se numeste catoptromancie si dateazã dinaintea fabricãrii oglinzilor, de pe când omul se putea zãri în apã. Derivatele catoptromanciei sunt: hidromancia, care întrebuinteazã partea apei ce reflectã, si cristalomancia, care foloseste un cristal. Si cum ocultismul s-a perpetuat, în pofida tuturor persecutiilor, aceastã artã se practicã si astãzi în România, mai ales în ajunul unor mari sãrbãtori, cum ar fi: Crãciunul, Anul Nou, Boboteaza, Sfântul Gheorghe, Sânzienele, Sfântul Andrei etc. În Bucovina „se strâng mai multe fete la un loc (…) si-si iau câte o luminã si o oglindã cu sine si se duc la produh si se uitã în oglindã si zic cã vãd pe acela dupã care au sã se mãrite; iau o luminã de cununie a unei femei mãritate si o oglindã si merg la fântânã. Dupã aceea, întorcând oglinda cu fata cãtre fântânã, se zice cã vãd pe viitorul lor bãrbat pe deasupra apei; fetele iau o luminã de cununie si o oglindã si merg la miezul noptii (…) la un izvor sau fântânã, aprind lumina, tin oglinda spre fundul apei si catã înlãuntru. Ele zic cã vãd atunci pe ursitorii lor, dacã ar fi sã se mãrite în anul ce urmeazã; iau o lumânare si o oglindã si se duc la fântânã si aprind lumânarea si pun oglinda cu fata deasupra apei, si care are sã le fie sotul se aratã în oglindã. Si iarãsi zic cã, dacã are sã fie negricios, atunci li se aratã negru, iar dacã are sã fie albinet, atunci li se aratã alb”. Tot fetele din Bucovina, inclusiv din cea de Nord, aduc o cofã de apã si, punând-o în fata casei sau în tindã, înconjoarã casa de trei ori, în pielea goalã. Apoi, aducând o oglindã si o lumânare aprinsã, pun oglinda pe cofã si, tinând lumânarea în mânã, privesc în apã si în oglindã si-si vãd ursitul atât în cofã cât si în oglindã. Alte fete pun o oglindã în fata lor si alta în spate; apoi aprind lumânãri sfintite de la Paste si, privind în oglinzi, îsi zãresc ursitorii. O fatã care vrea sã-si vadã ursitul, ca si ceea ce i se va întâmpla în timpul ce-a mai rãmas pânã la Anul Nou, nu mãnâncã nimic într-o zi, iar spre miezul noptii pune douã oglinzi, una în fata alteia, iar între ele pune patru lumânãri aprinse, douã de-o parte si douã de alta; apoi se aseazã în spatele unei oglinzi si priveste fix, printre lumânãri, în cealaltã, fãrã sã clipeascã. În vremea aceasta, fata trebuie sã fie singurã în casã si complet dezbrãcatã. Ursitul si tot ce i se va întâmpla pânã la Anul Nou i se vor arãta limpede în oglindã. În unele zone, fata ia douã lumânãri ce au ars numai la Înviere, le aprinde si se aseazã între ele înaintea oglinzii. În acest rãstimp, fata este îmbrãcatã complet în alb. Unele fete, dupã ce si-au vãzut viitorul în oglindã, mai spun si descântece.

Psihologii moderni nu resping cu totul catoptromancia; ei apreciazã puterea de excitatie a suprafetelor strãlucitoare, ce fac sã aparã, sub formã de viziuni, intuitiile si presentimentele pe care le ascunde inconstientul. La români, aceastã artã dateazã cu sigurantã de pe vremea dacilor, cãci aproape toate strãvechile oglinzi descoperite poartã inscriptii magice.

“Uite ce bujor de fată-
Stai să te sărut o dată!
Tu mă poţi, oglindă, spune!
Ei, tu doară nu te-i pune
Să mă spui! Tu ai, surată,
Gânduri bune.” (George Coşbuc – La oglindă)

sursa:Dacia magica

Pogoniciul

Obiceiul Pogoniciului este respectat cu sfinţenie în comuna mureşeană Sînmihaiu de Pădure.
Nu toate obiceiurile de Paşte sunt legate de ciocnitul ouălor. În comuna mureşeană Sînmihaiu de Pădure, primul gospodar al satului este fugărit de săteni, iar dacă este prins este aruncat în pârâu. Şi nu e totul, după ce se usucă, pogoniciul, căci aşa-i zice, trebuie să dea de băut la tot satul. Imediat după slujba de Învierea Mică, pogoniciul se pregăteşte să alerge.
Scopul e să ajungă în turnul bisericii şi să bată clopotele. Dacă reuşeşte, este cinstit de tot satul, dacă nu, e aruncat în pârâu. Odată regulile stabilite, pogoniciul şi urmăritorii îşi ocupă poziţiile.

Anul acesta, pogoniciul n-a prea avut succes. A fost prins în doar câteva minute. Nici pe vremuri, îşi amintesc bătrânii satului, pogoniciul nu prea avea şanse în faţa urmăritorilor.

Obiceiul spune că tinerii trebuie să încheie ziua într-o horă mare în care pogoniciul să-i cinstească pe cei care l-au prins.

Sursa:realitatea.net