Eat red! Live green!

Ciresele sunt deosebite prin savoarea lor dar si prin aportul de elemente nutritive
aduse organismului. Luna iunie ni le ofera din belsug, asadar sa profitam…

CIRESELE

Prezente in Europa inca din anul 1000 i.e.n, prima oara in Elvetia, ciresele sint originare din
orientul Mijlociu. Legenda spune ca ar fi fost descoperite la malul Marii Negre de catre romani.
Alti cercetatori au adus dovezi ca originea lor e mult mai indepartata. In Franta, in perioada
Evului Mediu, Louis al XV-lea era mare amator de cirese si incuraja cultura si dezvolatrea unor
noi specii.
Calitati nutritive
Sezonul cireselor este in lunile mai si iunie, iar ele anunta sosirea unor frumoase zile de vara.
Cele mai dulci dintre fructele rosii, furnizeaza in jur de 68 Kcal la 100 g (284 J) si o cantitate
apreciabila de vitamina C (15 mg la 100 g) si de provitamina A.
Bogatia lor in potasiu le da proprietati diuretice, iar fibrele pe care le contin stimuleaza functia
intestinala. In trecut, se utiliza uleiul extras din simburele de cirese pentru durerile reumatismale
si pentru a facilita eliminarea calculilor renali. Se spune ca sint capabile sa indulceasca zilelele
„in care esti prost dispus”.
Un studiu recent efectuat de Centrul Dentar Forsyth (S.U.A), a aratat ca sucul de cirese joaca
un puternic rol antibacterian si poate neutraliza, in aproape 9 din 10 cazuri, activitatea enzimelor
implicate in formarea placii dentare. Pigmentul antocian care coloreaza cireasa in mod natural,
face parte dintre colorantii alimentari autorizati si inscrisi in codul european ca E163.
Cum sa le alegem?
Dovada prospetimii este data de coditele verzi. Ciresele trebuie sa fie stralucitoare, carnoase si cu o culoare vie. Dar atentie: nuantele de culori si uniformitatea culorii depinde de specie.
Cum sa le preparam si sa le conservam?
Foarte zemoase, ciresele trebuie consumate rapid pentru a nu-si pierde calitatile si savoarea.
Atrag mirosurile altor alimente si de aceea daca le pastram la frigider este bine sa le acoperim .
Pot fi congelate, dar sint foarte bune si in compot, dulceata sau pentru prepararea coniacului de
cirese.
Trucuri
– pentru a le scoate simburii astfel incit sa pastram cit mai mult din pulpa fructului, se tin timp de
o ora in apa cu gheata.
- adaugarea de coaja de lamiie, pastreaza savoarea compotului de cirese.
- pentru a grabi decongelarea cireselor, se toarna peste ele o lingura de alcool parfumat
(coniac, lichior).

Sursa:Dr. Laura Margareta Bara Medic medicina sportiva Consultant in probleme de nutritie

CIOCOLATA VS. ŞTEVIA

Primăvara există o predispoziţie la anemii şi stări de epuizare fizică. Asta spun medicii. Care prescriu reţete cu multe medicamente. Cu soluţii simple şi la îndemâna oricui vine însă natura. În această perioadă, natura ne oferă, printre altele, ştevie şi leurdă.

Trebuie precizat că primăvara, mai mult decât în celelalte sezoane, organismul are nevoie de o cură de vitamine şi minerale. Ştevia şi leurda ne ajută să facem o asemenea cură şi, totodată, se ocupă şi de eliminarea toxinelor din organism.

ÎNLOCUIEŞTE CIOCOLATA CU ŞTEVIA

Preparată sub formă de ciorbă sau de mâncare, ştevia este o sursă naturală de vitamina C. Iar pentru că are o valoare energetică redusă, ajută la scăderea în greutate dar şi a nivelului colesterolului. Specialistul nostru recomandă consumul frecvent de ştevie pentru reglarea ciclului menstrual.

Pentru că ajută la eliminarea toxinelor din organism, ştevia ajută totodată şi la scăderea în greutate. Are un conţinut caloric scăzut, dar şi efecte benefice asupra digestiei.
E posibil ca dulciurile să fie vinovate de kilogramele tale în plus! A venit momentul să le înlocuieşti cu un ceai de ştevie. “Ceaiul de ştevie «tratează» pofta exagerată de dulciuri”, precizează Cristina Bălănescu, medic primar medicină generală, cu competenţă în terapii complementare de la Centrul Medical Clar Med.

ÎNDULCITOR NATURAL
Cu o singură frunză de ştevie puteţi să “îndulciţi” o ceaşcă de 200 ml de ceai sau cafea. Mai mult decât atât, ştevia este de 30 de ori mai dulce ca zahărul. Doctorul Cristina Bălănescu o recomandă în special persoanelor care suferă de hipoglicemie.

Contraindicaţii: Frunzele de ştevie sunt contraindicate bolnavilor de plămâni, de stomac sau celor care au pietre la rinichi sau afecţiuni hepatice

Conţine: *vitamina A *vitamina C *zinc *potasiu *magneziu *fier

Leurdă pentru un sistem imunitar puternic

Leurda, cunoscută şi sub denumirea de “usturoi sălbatic”. Se mai numeşte aşa pentru că are un puternic miros de usturoi. Dar şi pentru că această plantă conţine în esenţă proprietăţile usturoiului. Tocmai de aceea, leurda vă poate ajuta să vă îmbunătăţiţi memoria, tratează insomnia şi reumatismul, previne şi tratează răceala, creşte imunitatea organismului. De asemenea, leurda are efect favorabil asupra aparatului digestiv. Astfel, specialistul nostru o recomandă în tratarea diareei acute şi a constipaţiei.

În uz extern, frunzele de leurdă se aplică pe răni pentru o cicatrizare mai rapidă.
În cazul hipertensiunii arteriale, leurda se administrează sub formă de tinctură, câte patru linguriţe pe zi diluate în foarte puţină apă.

De proprietăţile benefice ale leurdei vă puteţi bucura tot anul. Ce aveţi de făcut? O tinctură de leurdă. Aceasta se obţine din frunze sau bulbi tăiaţi mărunt. După ce au fost tăiaţi, se introduc, fără a se îndesa, într-o sticlă cu gâtul larg. Deasupra se adaugă alcool de 40 de grade, de preferat făcut în casă. Se lasă 10-14 zile la macerat, la temperatura camerei. Sticla se agită de două-trei ori pe zi. Se filtrează, iar cantitatea rămasă se păstrează în sticluţe. Se administrează 10-15 picături, dizolvate în puţină apă, de patru ori pe zi.

Atenţie! Leurda este contraindicată în perioada alăptării, deoarece poate dăuna calităţii laptelui şi poate provoca colici sugarului. În cazul pacienţilor cu gastrită hipoacidă, leurda se va administra cu prudenţă, în doze mici la început.

Conţine: *potasiu *magneziu *calciu *fibre alimentare *adenozină

Sursa:ziaresireviste.ro

Echinaceea intre pro si contra

Un studiu realizat de Colegiul american al medicilor arata ca suplimentele cu echinaceea nu ajuta la combaterea racelii, informeaza Agerpres.

Cercetarea a fost realizata pe un esantion de 719 persoane care aveau simptome de raceli. Jumatate dintre ele au primit tablete cu echinaceea o data pe zi, timp de cinci zile, iar cealalta jumatate au primit pilule placebo.

Timp de o saptamana a fost urmarita evolutia celor doua grupuri. Durata bolii in randul voluntarilor care au luat echinaceea a fost mai scurta cu doar sapte pana la zece ore, adica un rezultat insignifiant din punct de vedere statistic. in acelasi timp, s-a constatat ca echinaceea nu a avut niciun efect asupra gravitatii simptomelor.

Cu toate acestea, foarte multi britanici iau suplimente cu echinaceea in fiecare an, la primul semn de raceala, in speranta ca va contribui la cresterea rezistentei organismului la boala.

Echinaceea, originara din America de Nord si care a devenit populara in ultimul deceniu ca remediu pentru sporirea imunitatii, era folosita initial de indienii americani la tratarea muscaturilor de sarpe.

Sursa:Paginafarmacistilor.ro

Busuiocul

Busuiocul (ocimum basilicum) a fost intotdeauna considerat o planta sacra. Tocmai de aceea, doar basileul avea dreptul sa o culeaga, asociind acestui gest, un ritual plin de mister. In India, de unde este originar, busuiocul a fost ridicat la rangul de “planta sacra” (tulsi), fiind cultivat numai in locuri special amenajate din jurul sanctuarelor. Secole la rand, busuiocul a ,,calatorit” in toata lumea, purtat fie de negustori, fie de emigranti. Acum mai bine de 4000 de ani, a ,,plecat” din India si s-a raspandit in intreaga Asie, apoi in Egipt. Pentru vechii greci, busuiocul era “regele plantelor”. Pe taramul Angliei a ajuns abia in secolul XVI, in timp ce americanii s-au putut bucura de mireasma acestei plante mult mai tarziu.
Busuiocul, tonic generalCe contine busuiocul

Studiile de specialitate au aratat ca uleiul volatil de busuioc, are proprietati antiseptice, bactericide, antiinflamatorii si cicatrizante. Acest ulei contine:
Acidul cafeic sau cinarina - stimuleaza sistemul imunitar, are actiune anticancerigena si antiinflamatoare.
Cineola - imbunatateste circulatia sanguina, reduce inflamatiile si calmeaza durerea, fiind un bun remediu in cazul luxatiilor, echimozelor si al intinderilor musculare.
Acidul coumaric – puternic antioxidant ce reduce riscul aparitiei cancerului de stomac.
Alpha pinena – cu actiune antibacteriana.
Quercetina – actiuneaza ca un antioxidant si inhiba procesele inflamatorii.
Erutinul – cu proprietati antivirale, antimicrobiene, antiinflamatorii si antialergenice.
Tryptophanul – are efecte antidepresive si stimuleaza secretia de serotonina la nivel nervos central.

Busuiocul intareste sistemul imunitar, regleaza functiile glandelor endocrine si metabolismul celular, tonifiind intregul organism.
Pulberea de busuioc are actiune energizanta si antidepresiva, inlaturand efectele surmenajului si echilibrand starea psihica si emotionala.
Ceaiul de busuioc are efect calmant, antidepresiv, diuretic, expectorant si tonic – digestiv. Ceaiul de busuioc uscat este recomandat persoanelor ce sufera de migrene pe fond nervos, colici, gastrita si ulcer gastric, colita, bronsita, gripa sau probleme cardiovasculare.
Siropul de busuioc este recomandat persoanelor care sufera de boli gastrice, renale, cardiovasculare, de depresie, surmenaj sau anemie.
Tinctura de busuioc este recomandata in caz de depresie, migrena, imbatranire precoce, guturai, gastrita, colita si ulcer.

Ceaiul de busuioc este un foarte bun calmant, tonifiant si reconfortant al nervilor. Acesta are actiune antibiotica, antimicrobiana, antitusiva si expectoranta. Poate fi folosit ca diuretic, carminativ, antiseptic, antiinflamator (gastric, intestinal si renal).

Modul de preparare:
Ceaiul se prepara dintr-o lingura de busuioc uscat si maruntit la fiecare 200ml de apa. Se pun la fiert la foc mic, dupa care se lasa sa se infuzeze cam 10 min. Se consuma 2 cani pe zi , dupa mese, si o cana seara inainte de culcare. Este folosit ca adjuvant in tratamentul disfunctiilor stomacale, al gastritelor, insomniilor, migrenelor, in colite de fermentatie, diaree, colici intestinali si balonari.

Sursa:gustos.ro,plante-medicinale.org

Imunizare cu echinacea

Compoziţie chimică
Materia primă vegetală conţine, în proporţii diferite, în funcţie de specie şi partea plantei: polizaharide, ulei volatil, fitosterine, pentozani, echinaceina, echinolonă, echinacină, echinacea B etc. Polizaharidele inulina şi altele cu masa moleculară mare cum ar fi heteroxilanul, arabinogalactan şi fucogalactoxiloglucan, stimulează macrofagele şi au o activitate antiinflamatoare. Alchilamidele echinaceina şi câteva izobutilamide induc efect anestezic local şi activitate antiinflamatoare. Humulenul, echinolona, vanilina, germacrena şi borneolul prezintă activităţi insecticide. Multe studii, efectuate în Germania, au utilizat preparate de echinacea administrate oral şi injectabil. Acestea au prezentat o eficacitate terapeutică crescută. În Germania echinacea a fost aprobată pentru terapii împotriva agenţilor antimicrobieni standard din infecţiile tractului respirator şi urinar. A redus dezvoltarea populaţiilor de Trichomonas vaginalis şi scăderea ratei de apariţie pentru Candida albicans. Extractul proaspăt de E. purpurea creşte eficacitatea agentului antimicotic. Econazol-nitratul scade incidenţa de apariţie a infecţiei de la 60,5% la 5-17 %. Polizaharidele purificate din culturile celulare de E. purpurea mediază protecţia împotriva infecţiilor sistemice cu Listeria monocytogenes şi Candida albicans la şoareci.

Utilizări terapeutice
În studii recente, extractele de E. purpurea au stimulat activitatea celulelor killer şi citotoxicitatea celulară, dependentă de anticorp, împotriva virusului Herpes uman. Efectul de vindecare a rănii cu echinacea a fost recunoscut de când s-a folosit în tratamentul muşcăturilor de animale şi a rănilor provocate de împuşcături, prin inhibiţia hialuronidazei de polizaharid şi alchilamida, din rădăcinile de echinacea. Activitatea antiinflamatoare este datorată schimbărilor rezultate în ţesuturile inflamate şi prevenirii răspândirii infecţiei.

Echinacea s-a utilizat de către băştinaşii din zonele de origine (America de Nord) prin aplicare exterioară pe răni, arsuri, înţepături de insecte, inflamaţii ale glandelor limfatice (oreion), prin mestecarea în dureri de măsele şi de gât, precum şi ingerarea în caz de dureri de cap, crampe stomacale, tuse, răceli, varicelă, gonoree sau în cazuri de muşcătură de şarpe şi alte otrăviri (Vârban şi col., 2005). S-au utilizat zeama sau opăritura din plante proaspete zdrobite şi/sau din rădăcini. Acestea s-au utilizat şi pentru tratarea animalelor.

Complexul de substanţe din părţile recoltate de la aceste specii determină creşterea sistemului de autoapărare a organismului (prin mobilizarea leucocitelor şi mărirea activităţii fagocitozei) şi inhibă multiplicarea virusurilor. Extractele din echinacea se folosesc la obţinerea unor preparate antivirale, antitumorale, imunostimulente, cicatrizante, antiinflamatoare, diuretice etc. Este utilă în urologie (cistite, prostatite), în ginecologie (boli inflamatoare cronice, anexite), în medicina internă (infecţii gripale, infecţii ale căilor respiratorii superioare, poliartrite).

Cercetarea acţiunii fiziologice a preparatelor din echinacea a urmărit efectele în:

-creşterea sistemului de autoapărare a organismului;

-inhibarea multiplicării virusurilor;

-tratamentul local al rănilor;

-acţiunea antitumorală.

Preparate: Ceaiul obţinut din rădăcini pudră sau frunze uscate poate constitui un preparat de echinacea ieftin. Rădăcinile şi frunzele uscate de echinacea pot fi comercializate sub formă de capsule sau tablete. Capsulele sunt mai puţin stabile decât tabletele datorită suprafeţei extinse expuse la oxidare. Extractele alcoolice sau tincturile sunt preparatele cel mai des utilizate în SUA. Acestea sunt stabile mai mult de trei ani dacă sunt ferite de lumină şi temperaturi extreme. Unguentele şi cremele ce conţin extracte din rădăcină sau frunză sunt de asemenea disponibile pentru tratamentul rănilor şi a bolilor de piele. În ţara noastră extractele din echinacea sunt la baza unor preparate medicamentoase ca: Novastim, Echinacin, Pascotox, Esberitox, Imunogrip ş.a.

În mod obişnuit E. pallida se cultivă pentru rădăcini, iar E. purpurea pentru partea aeriană (herba).

Sursa stire:Proplanta.ro