Norul in chip de om

Imaginile au fost surprinse de un amator pe cerul oraşului canadian Grand Falls, înainte de începerea unei furtuni. Ele arată cum se formează norul cu formă de chip uman.

La vederea formei luate de nor, cel care filma a avut un şoc. “O faţă de om!” a exclamat acesta cu o reală surprindere.

Imaginile au fost postate pe site-ul Youtube, unde reacţiile nu au întârziat să apară. Unii cred că este un fenomen supranatural, alţii sunt de părere că este o minune a naturii.

Urmăriţi imaginile surprinse de cameramanul amator:

Sursa:Adevarul

Impanatul boului

Un obicei unic în ţară de Rusalii se ţine în localitatea clujeană Batin. Aici se organizează “împănatul boului“, eveniment ce constă într-o procesiune care se desfăşoară pe uliţele satului, personajul principal fiind un bou împodobit cu ghirlande de flori.
În zorii zilei de Rusalii, un grup de tineri din sat fac din flori de câmp şi spice de grâu o cunună ce va fi aşezată pe coarnele boului, ea reprezentând simbolul rodniciei. După slujba de la biserică, ei pornesc, călare, de la un capăt la altul al satului, urmaţi de alaiul de fete care însoţesc boul împăunat cu crengi verzi, flori şi beteală, dar şi de muzicanţi. Alaiul astfel format opreşte în dreptul caselor, iar ţăranii stropesc boul cu apă ca să aibă parte de belşug la toamnă.

Alţii plătesc pentru onoarea de a se fi oprit boul în dreptul casei lor. Când ajunge în dreptul bisericii, boul este alungat de călăreţi de pe un deal, iar fata care-l prinde prima de coarne ştie că se va mărita în anul respectiv. Totul se încheie cu o petrecere la căminul cultural în care se dansează până târziu.
Impanatul boului sau sărbătoarea moşceilor este un spectacol folcloric al încrederii omului în triumful Soarelui a cărui energie dă siguranţă belşugului şi speranţă de bunăstare. Obiceiul este o perpetuare a unor ritualuri mitice din vremea dacilor care atribuiau unor forţe divine puternica revărsare de lumină, căldură şi culoare ce declanşază spre sfârşitul primăverii o fantastică explozie vegetativă care înveseleşte lumea şi sufletul omului”, a declarat etnologul Vasile Cosma. Impanatul boului se mai pratică şi în satele Tăure, Căianu Mic, Chintelnic şi Şieu Cristur

Kundalini-lumea eternitatii

Marele psiholog german Carl Gustav Jung a fost întotdeauna conştient de rolul său ştiinţific de fenomenologist, mereu receptiv faţă de ambivalenţe şi, în multe privinţe, faţă de pătrunderea ambiguă a inconştientului în domeniul de ego al existenţei conştiente. El a constatat slaba legătură dintre ego şi vastul domeniu impersonal al Sinelui, care e prezentat, în ultimele sale lucrări, ca fiind singura realitate obiectivă şi fundamentală, fiinţele umane putând fi conectate la acesta. Din această perspectivă multilaterală până la complexitatea – care ne lasă perplecşi – a funcţiilor sufletului fiinţei conştiente, totul este incert precum Maya (Iluzia) buddhistă. Occidentul a conceput această Maya ca fiind realitatea şi şi-a axat civilizaţia pe stăpânirea exteriorului, ceea ce a produs propria sa disfuncţie psihică devastatoare întrucât valorile realităţii interioare au fost înăbuşite.
Jung a constatat că indienii nu se referă la personal/impersonal, subiectiv/obiectiv, ci la o conştiinţă personală şi la Kundalini. Cele două nu sunt identificate niciodată: zeităţile sunt total diferite de fiinţele umane. Este necesar să trăieşti aceasta şi să constaţi o prezenţă a conştiinţei stabile înlăuntrul lumii, înainte ca afirmarea detaşării să devină posibilă, pentru a permite realităţii celeilalte, obiective, să se conecteze cu conştientul. Călătoriile lui Jung în Africa şi în India i-au permis confirmarea experienţelor proprii asupra inconştientului, întrucât a obţinut dovada funcţionării acestuia în modelele pre-europene ale epocii sale. El a descris paralela între miturile indienilor Pueblo – la care conştiinţa ascende treptat dintr-un început întunecos şi înceţoşat, parcurgînd o serie de peşteri până la completa trezire, la suprafaţa pământului, în lumina soarelui şi a lunii – pe de o parte, şi sistemul chakrelor, elaborat în Kundalini Yoga, ca o dezvoltare a vieţii impersonale – pe de altă parte.
Jung vedea fiecare chakra ca pe o întreagă lume în sine. De exemplu, la nivelul Mulahdarei se află pământul, lumea noastră conştientă, dar tot aici sunt instinctul şi dorinţa, în mare măsură inconştiente, o stare de participare mistică. Raţiunea joacă un rol minor: furtuni ale emoţiilor pot mătura totul în calea lor. Ciudata elaborare a armelor în lumea modernă nu e altceva decât o tentativă de a controla sau a distruge ameninţarea impulsurilor ce vin din centrele inferioare. Mai rău, multe sunt expresia acestora.
Jung a descoperit că etapele diferenţierii pacienţilor săi au fost elaborate prin vise şi simboluri ce corespundeau celor din misterele cultelor antice. În botez el a văzut mişcarea prin apă, sau călătoria acvatică nocturnă, o reflectare a primejdiilor călătoriei însăşi, botezul fiind un înec simbolic pentru inaugurarea unei vieţi noi. El şi-a dat seama că pentru activarea chakrei Swadisthan trebuia activată însăşi Kundalini, dar a constatat că aceasta se întâmplă spontan şi nu prin practica primejdioasă a tantrismului în care ideea sublimă de Shakti, Kundalini cea pură, e degradată în literalismul unui cult sexual.
Cu toate că Jung nu a practicat o formă organizată de meditaţie, a constatat că atenţia se acumulează în nivelurile profunde ale fiinţei prin mişcarea Sinelui inconştient graţie trezirii lui Kundalini. Apoi, deplasarea animei ducând în adâncurile inconştientului, el a recunoscut-o ca pe o figură imaginală proiectată de Kundalini şi identificată cu aceasta.
Jung a identificat diferitele simboluri ce înconjoară chakrele, cu propriul său sistem. Muladhara, cu imaginea unui elefant (Ganesha), ca pe o structură cuaternară a funcţiilor psihice (chakra are patru petale), corespunzând lumii conştiinţei. Inima, cu simbolismul celui iubit, proiectează imaginea iluminării fiinţei, vioiciunea şi elevaţia. Deasupra, Vishuddhi, Agnya şi Sahasrara despre care a spus foarte puţine, numai că sunt centre complet dezvoltate şi atât de mult deasupra conştiinţei obişnuite, încât nici chiar gândul nu le poate ilumina. În esenţă el a ajuns la concluzia că pentru zeităţi, marile figuri arhetipale, lumea e mai puţin decât un joc de copii, o sămânţă, o potenţialitate pentru viitor. În imensa lor majoritate, oamenii trec prin viaţă adormiţi şi ignoranţi, fiind victime ale împrejurărilor exterioare şi ale constrângerilor interioare, fără a fi trăit câtuşi de puţin, trecând apoi din nou în inconştientul universal. Spre a-l cita pe Socrate: “viaţa necercetată nu merită să fie trăită”. Pentru Jung, trezirea lui Kundalini în afară că reprezintă o posibilitate, înseamnă “a deschide accesul la o lume care este complet diferită de lumea noastră; aceasta este lumea eternităţii”.
John Henshaw, conferenţiar la Fine Arts University din Sydney

Sorcovim

Sorcova, vesela,
Sa traiti, sa-mbatraniti,
Peste vara, primavara,
Ca un par, ca un mar,
Ca un fir de trandafir”
Tare ca piatra,
Iute ca sageata,
Tare ca fierul,
Iute ca otelul.
La anul si la multi ani!

Sania si cei 9

Sania Mosului este trasa de 9 reni nazdravani, care pot zbura, numele acestora fiind: Rudolf, Vixen, Blitzen, Comet, Cupid, Dancer, Dasher, Donder si Prancer.

Rudolf – cel mai iubit ren
Rudolph, este cel mai cunoscut si cel mai iubit dintre reni. Are nasul rosu pentru a lumina drumul si a-l ajuta pe Mos sa vada casele tuturor copiilor. El nu apare insa in poemul lui Clement Clarke Moore. Rudolf “s-a nascut” un secol mai tarziu. In 1939 compania Montgomery Ward a vrut sa doneze o carte de povesti promotionala pentru a-si atrage clienti. Robert May a fost ales autorul acestei carti. May a creat un personaj pentru toti copii, dar in special pentru aceea care nu se intregrau in societate, la fel ca si Rudolf, care nu era acceptat pentru ca avea nasul rosu. Se spune ca atunci cand Rudolph era pui, nasul sau a fost atins de Magia Craciunului si de atunci este stralucitor si rosu. Aceasta nemaiintalnita caracteristica la un ren poate avea nenumarate beneficii, cea mai importanta este ghidarea saniei lui Mos Craciun. Conform povestilor, daca in ajun de Craciun vremea este rea, drumul mosului este luminat datorita nasului lui Rudolf.
2.Comet – cel mai viteaz ren
Se spune ca in prima seara in care a condus sania lui Mos Craciun, Comet a evitat un accident teribil: vazand o cometa care se apropia de Pamant, a lovit-o cu coarnele si i-a schimbat orbita. Comet este cel care poate vedea stele chiar si pe timpul zilei.
3.Cupid – renul romantic
Desi are o slujba foarte serioasa si este foarte ocupat, isi gaseste timp sa se ocupe si de povestile romantice ale renilor. Ii place la nebunie sa ii faca pe renii din intreaga lume sa se indragosteasca si sa isi gaseasca perechea.
4.Vixen – cea mai gratioasa
Vixen este cea mai gratioasa dintre reni. Ea a fost salvata la un moment dat de Cupid. Tot atunci s-a indragostit de el. Este recunoscuta pentru frumusetea si stilul gratios de a zbura.
5,6.Dancer si Prancer – cei mai talentati reni
Dancer si Prancer sunt gemeni. Nu identici, dar seamana foarte bine. Amandoi sunt foarte talentati, danseaza, canta si spun bancuri. Sunt cunoscuti pentru aparitiile lor spectaculoase la serbarile de Craciun din satul mosului.
7.Blitzen – renul electric
Acest ren a fost lovit de mai multe ori de fulger si asa si-a capatat numele si este chiar incarcat cu energie electrica. Astfel, el este si busola mosului atunci cand trebuie sa mearga pe furtuna, indicandu-i drumul corect.
8.Dasher – renul sofisticat
Dasher, cel celebru, si-a abandonat cariera in show-bizz pentru a-l ajuta pe Mos. Este cel mai bun ren zburator. Este si cel mai ingrijit ren din turma lui mos Craciun si este capitanul saniei, datorita calitatilor sale de bun zburator.
9.Donder – cel mai constiincios ren
Donder este prima fata-ren care a absolvit academia de tragatori de sanie si se ocupa de antrenamentul intregii echipe de reni. Este si este cea mai disciplinata. Din aceasta cauza nu se intelege prea bine cu Dasher. Ea crede ca ar fi mai potrivita pentru rolul de capitan al saniei decat Dasher.

Sursa:interferente.ro

Legenda lui Mos Neculai

Legenda lui Mos Nicolae este o poveste foarte populara si foarte frumoasa, insa Nicolae din Myra a existat in realitate, fiind cunoscut in lumea crestina ca Sfantul Nicolae, arhiereu de Myra, Turcia.
Sfantul Nicolae s-a nascut aproximativ in 280 in Patara, Lichia, in sudul Turciei de astazi, intr-o familie de crestini bogati si credinciosi. Parintii sai (tatal Teofan si mama Nona) au murit intr-o epidemie cand el era inca un copil. Nicolae si-a folosit de atunci intreaga avutie ajutorarii oamenilor saraci, bolnavi si suferinzi. Intreaga sa viata sta sub semnul facerii de minuni, a salvat de la inec un credincios care i-a cerut ajutorul prin rugaciuni, a salvat o corabie de la scufundare prin oprirea unei furtuni pe mare, a scos oameni nevinovati din temnite, a vindecat oameni de boli incurabile, le-a redat vederea, auzul sau graiul.
In perioada Imperiului Roman, crestinii erau persecutati, asa ca Sfantul Nicolae a fost intemnitat din cauza credintei lui, murind pe 6 decembrie 342 la Myra, Turcia.
Ziua mortii lui a devenit ziua Sfantului Nicolae, moment in care sunt sarbatorite atat faptele lui de sfant, cat si povestile ce au dus la nasterea legendei lui Mos Nicolae.
Legenda spune ca trei surori, fetele unui nobil sarac, nu se puteau marita datorita situatiei financiare precare. Se spune ca atunci cand fata cea mare a ajuns la vremea maritisului, Nicolae, ajuns deja episcop, a lasat noaptea, la usa casei nobilului, un saculet cu aur.
Povestea s-a repetat intocmai si cand a venit vremea de maritis pentru cea de a doua fata. Cand i-a venit vremea si celei de a treia fete, nobilul a stat de paza pentru a afla cine era cel care le-a facut bine fetelor sale. In acea noapte, nobilul a stat de paza si l-a vazut pe cardinalul care lasa saculetul cu aur. Se spune ca Sfantul Nicolae s-a urcat pe acoperis si a dat drumul saculetului prin hornul casei, intr-o soseta pusa la uscat, motiv pentru care a aparut obiceiul agatarii sosetelor de semineu.
Dupa ce tatal fetelor a vazut cele intamplate, Nicolae l-a rugat sa pastreze secretul, insa acesta nu a rezistat tentatiei de a povesti mai departe. De atunci, oricine primea un cadou neasteptat ii multumea lui Nicolae pentru el. Cei trei saculeti cu aur facuti cadou fetelor de nobil au devenit simbolul Sfantului Nicolae sub forma a trei bile de aur (in iconografia apuseana).
In secolul al XII-lea, calugaritele franceze, inspirate de fapta de milostenie a Sfantului Nicolae cu cele trei fete salvate de la prostitutie, in ajunul praznuirii lui au inceput sa faca cadouri familiilor nevoiase in ciorapi. Asa s-a nascut “Mos Nicolae”.
O alta legenda spune ca Dumnezeu i-a chemat la el pe Sfantul ierarh Nicolae si pe Sfantul Casian Roman. Cei doi sfinti s-au imbracat in vesminte stralucitoare si au pornit la intalnirea cu Domnul. Pe drum, cei doi au zarit un carutas a carui caruta se infundase in noroi. La vederea omului aflat in necaz, Sfantul Casian, in loc sa dea o mana de ajutor, a plecat pentru a nu intarzia la intalnirea cu Dumnezeu. In schimb, Sfantul Nicolae l-a ajutat pe taran, si-a murdarit hainele si nu a ajuns la timp. Ajuns primul, Sfantul Casian a fost intampinat de Dumnezeu cu o politete rece. Dumnezeu i-a spus: „Esti punctual, impecabil in tinuta, dar iti lipseste ceea ce lui Nicolae ii prisoseste: dragostea fata de aproape“. Asa se explica ca numele Sfantului Nicolae este purtat de atatia oameni, este praznuit si proslavit in fiecare an, pe cand numele Sfantului Casian este mai rar, iar praznuirea lui se face o data la patru ani, pe 29 februarie.
Tot potrivit legendei, Nicolae de Myra ar fi fost unul din cei 318 participanti ai primului Conciliu din 325, de la Niceea, astazi İznik, Turcia.

Scrisoare catre Mos Nicolae

Prima data cand iti scriu
Si am mana tremuranda
Stiu ca tu aduci mereu
La copii rasplata multa.

Eu am fost copil cuminte
Si mi-am pregatit din timp
Niste ghetute frumoase
Ca sa pui din al tau prea plin.

Milostiv te stim cu totii
Incarcat cu jucarii
Mi-as dori ca-n toata lumea
S-aduci numai bucurii.

Daruri multe la copii
Sa aduci in prag de seara
Ghetele iar stau cuminti
Minunea ca sa o vada.
(Autor: Lazar Adina)

Sursa:interferente.ro

Craciunul copiilor

Mos Nicolae va asteapta intre 3 si 5 decembrie la targul de produse traditionale

Targul national de produse ecologice, traditionale si naturale cu produse obtinute in ferme si gospodarii taranesti, va asteapta in acest weekend, intre orele 09.00 – 18.00, la Academia de Stiinte Agricole si Silvice Grigore Ionescu Sisesti din Bucuresti.

Si pentru ca la sfarsitul acestei saptamani vine Mos Nicolae, veti gasi foarte multe surprize pentru cei mici.

Putini dintre noi stim ca Sfantul Nicolae a fost un personaj real. A trait in secolul IV, a fost episcop de Myra si un drept aparator al credintei. In traditiile romanesti are atributiile unui sfant: apare pe cal alb vestind prima zapada ce va cadea in decembrie, pazeste soarele, stapaneste apele si este patronul corabierilor si al podarilor. La Sfantul Nicolae se rugau ostenii cand plecau la lupta. Sin Nicoara ajuta vaduvele, orfanii si fetele sarace, carora le face zestre ca sa se marite. La Sfantul Nicolae se roaga si hotii, ca sa-i ajuta la ispravile lor.

Sarbatoarea Sfantului Nicolae mai este cunoscuta si sub numele de Craciunul Copiilor. In ajunul sarbatorii sale, Sfantul Nicolae aduce daruri copiilor cuminti sau imparte nuieluse celor care au facut trasnai.
Organizatorii „Targului national” invita toate familiile sa-si aduca copiii, care vor petrece o zi de neuitat in spatiul dedicat lor la ASAS. Cu aceasta ocazie, ei vor afla direct de la producatori cum e asteptat Mos Nicolae acasa la ei, fie in Maramures, Moldova, Oltenia sau Transilvania iar in ghetutele lor vor putea gasi multe dulciuri si amintiri alese de la Targul de produse traditionale de Academia de Stiinte Agricole si Silvice adevarate surprize sanatoase de la Mos Nicolae.

De asemenea, aleea targului ii va introduce in lumea povestilor iernii prin multe oferte de carte aduse de editura Semne pentru toate varstele. Copiii vor putea alege de la carti de colorat, carti de povesti sau de divertisment, enciclopedii pentru copiii, literatura Fantasy, literatura universala si multe surprize.
Ce mai putem gasi?Vezi aici!

Sursa:mondenews

Gadinetul schiop

Traditii romanesti / 30 Noiembrie – “Noaptea Sfântului Andrei”

Ziua Sfantului Andrei se cheama si Ziua lupului sau Gadinetul schiop. Se stie ce a simbolizat lupul pentru daci, daca insusi steagul lor avea infatisarea unui balaur cu cap de lup. Se credea si inca se mai crede si acum ca in ziua de 30 noiembrie, lupul devine mai sprinten, isi poate indoi gatul teapan si nimic nu scapa dinaintea lui. De aici si credinta ca “isi vede lupul coada”. Ziua se serbeaza prin nelucru in casa, ca sa nu strice lupii vitele. Primejdia nu este numai pentru vite, ci si pentru oamenii care indraznesc sa plece la drum, in ziua cand porneste si luparia.

In noaptea de 30 noiembrie lupii se aduna, iar Sf. Andrei imparte prada, pentru iarna care incepe, fiecarui lup. Ca sa-si apere gospodaria de lupi, se obisnuieste si astazi la tara sa se unga tarusii de la poarta, ferestrele si pragul usilor cu usturoi. In unele parti se ung cu usturoi chiar si fantanile. Alti gospodari fac o cruce de ceara si o lipesc la vite, insa numai la cele de parte barbateasca: boi, berbeci, armasari, tapi, si anume pe cornul din dreapta.

Noaptea strigoilor

In credintele poporului roman de pretutindeni, in noaptea de catre Sf. Andrei, pe 29 noiembrie, ies sau umbla strigoii. Cine sunt strigoii? Sunt spirite ale mortilor, care nu ajung in lumea de “dincolo” dupa inmormantare, sau refuza sa se mai intoarca “acolo” dupa ce isi viziteaza rudele, la marile sarbatori calendaristice.

Strigoii morti devin foarte periculosi pentru cei vii: iau viata rudelor apropiate, aduc boli, grindina si alte suferinte. Dupa relele provocate si locul unde activeaza, ei pot fi de apa si de uscat, de vite si de stupi, de ploi si de foc. Ei calatoresc pe Pamant si pe ape, strigand si miorlaind, calare pe melita, pe coada de matura, pe butoi sau in butoi.

Prin unele parti, se crede ca acesti strigoi iau coasele si limbile de melita pe care le gasesc pe afara, prin curtile oamenilor si se duc la hotare, unde se bat cu ele. Femeile au grija ca asemenea obiecte sa nu fie lasate afara. Se mai spune ca ei danseaza pe la raspantiile drumurilor, pana la cantatul cocosilor. Ei se bat cu strigoii vii, adica cu strigoii-oameni. A doua zi, acestia se cunosc dupa zgarieturile ce le au pe fata.

Babele sau oamenii-strigoi, inainte de a iesi din casa pe horn, se ung pe talpi cu untura. Adeseori ei trag si clopotele pe la biserica. Cand nu au cu cine sa se razboiasca, se duc pe la casele oamenilor, dar toate gospodinele au luat masuri de aparare: au mancat usturoi, s-au uns pe frunte, pe piept, pe spate si la incheieturile trupului. Au uns ferestrele, usile, hornurile, scarile, clantele usilor, boii si vacile la coarne, clestele, lada si toporul. Pe alocuri, usturoiul este tavalit mai intai prin funingine. Unii astupa si hornul sobei. Daca strigoii nu gasesc nici un loc pe unde sa intre in casa, atunci cauta sa-i cheme afara pe cei dinauntru. Strigoiul vine si striga la fereastra: “Ai mancat usturoi?”. Daca omul raspunde, il muteste; iar daca tace, se duce in treaba sa si incearca pe la cei care n-au mancat usturoi.

Tot din cauza lupilor nu se matura toata ziua, nu se da gunoiul afara, nu se ranesc grajdurile, nu se piaptana, nu se fac zgarieturi, nu se face pomana si nu se da nimic cu imprumut. Daca stapanii casei nu muncesc, lupul nu se poate apropia. Totusi, cand soarta scrie altfel, primejdia nu se poate indeparta, caci peste cele hotarate de Sf. Andrei, nimeni nu poate trece.
În acea noapte vorbesc toate animalele, dar cine le asculta ce spun, moare. La miezul noptii de Sf. Andrei se deschid cerurile.

Sursa:desprecopii.com

Sfanta Vineri

An de an, ziua cunoscuta in calendarul popular ca sarbatoarea SFINTEI VINERI DE TOAMNA a devenit prin contaminare si celebrarea religioasa a SFINTEI PARASCHEVA, numele ei insemnind in limba greaca Vineri.
In folclorul romanesc, in traditiile populare, in practicile cotidiene, oamenii satelor respectau nu numai ciclul hristic si cel marianic, ca si acela al Sfintilor Apostoli si Mucenici, ci si pe cele trei divinitati feminine ale saptaminii, Sfinta Miercuri, Sfinta Vineri si Sfinta Duminica. Fiecare din aceste zile avea importanta si semnificatia ei, insotite de credinte, practici si interdictii, care trebuiau sa intareasca protectia divinitatii respective. Sfinta Miercuri si Sfinta Vineri erau celebrate prin post si rugaciune, fiind considerate si aparatoarele animalelor din gospodarie si ale divinitatilor padurii. “Sfinta Duminica e cea mai mare sarbatoare din saptamina”- ne spunea batrina Marina Toma, din satul Pietroasa, Bihor – ea e ziua Domnului si a Invierii lui Hristos. O semnificatie deosebita aveau cele doua “Vineri Mari” ale anului, Vinerea din Saptamina Patimilor, fixata in apropierea echinoctiului de primavara, si Vinerea Mare de Toamna, dupa echinoctiul de toamna. Aceste zile insemnate, sarbatorite prin post, pocainta si rugaciune, reprezentau o simetrie astronomica si cultica cu mare semnificatie in ciclul spiralic al anului si al obiceiurilor, care se derulau intre echinoctii si solstitii. Sarbatorita de traditiile precrestine in luna octombrie, “pe luna plina” se celebreaza in miez de toamna, cind desfrunzirea arborilor si “incaruntirea” cimpurilor, de brumele timpurii, anuntau “imbatrinirea timpului” si incheierea ciclului calendaristic.
Fiind in preajma iernii, cind “vremarile” ne reamintesc schimbarile atmosferice care nu vor intirzia sa se faca simtite, sarbatoarea Sfintei Parascheva are si conotatii premonitive, in practicile pastorale. In dimineata acestei zile, pacurarii se uita cum au dormit oile in stina. Daca s-au adunat unele linga altele, e semn de iarna grea, iar daca s-au culcat razlete, inseamna ca iarna va fi blinda. In aceeasi zi “se aleg turmele si se dau berbecii la oi”.

Gospodarii isi aduc acasa vitele de la pasunile montane, lasind padurile si poienile in seama “jivinelor”. Intorc apoi protapul spre fundul surii, adapostindu-si uneltele agricole si pregatind sania pentru drumurile inzapezite. O fac cu gesturi ferme de oameni care-si cunosc rosturile, o fac cu siguranta omului care si-a indeplinit munca si a cules roade, dar si cu tristetea dorului de primavara, “caci cine stie cum va fi norocul si sorocul vietii”…

Femeile string firele de par de lup, de urs si de cerb care au ramas pe tufele de boz si de alun, ca sa-si afume copiii si animalele din gospodarie, ferindu-i de boli, de deochi, de nenoroc. Oamenii se scaldau inaintea rasaritului soarelui, in apele curgatoare, ca sa fie feriti de boli si friguri tot anul.

In tinuturile Transilvaniei, rugaciunile inchinate Sfintei Vineri se contopesc adesea cu cele adresate Maicii Domnului, indeosebi in descintecele de sanatate, asa cum le-a cules etnologul Marius Dan Dragoi, din satele de la poalele Muntilor Tiblesului (Dragoi, 2003, p. 326; idem, 2002, p. 79-81). Iata una din aceste rugaciuni populare pe care a cules-o in satul Agries, zona Nasaud:

“Vineri, Vinerea,
Doamna tinerea
Inima ma-nfruntea
Nime-n lume n-auzea
O avut Lazar doua fete
Pe una o chema Maria Magdalina
Pe una Dalba Rusalina
S-o dus in cimpul Rusalimului
Sa culeaga noua floricele
N-o aflat.
O aflat o dalbioara,
Dalbioara s-o facut stupioara,
Stupioara s-o aprins
Maica Sfinta asa o zis:
Ca cine a zice rugaciunile Sfintei Vineri
Joi seara de tri ori
Vineri dimineata de patru ori
L-a scoate din maguri, din pacuri,
Din broaste ca vacile
Din viermii cei bestinsi
Din viermii cei neadormiti. Amin”.

Sursa:ziarulfaclia.ro
Sursa foto:teocreativ.ro

Festivalului Religios „Sf. Ierarh Mucenic Teodosie de la Brazi”.

Ieri, s-au încheiat înscrierile pentru toate secţiunile incluse în cea de-a doua ediţie a Festivalului Religios „Sf. Ierarh Mucenic Teodosie de la Brazi”.

Manifestarea, iniţiată şi organizată de Primăria oraşului Panciu, în colaborare cu Arhiepiscopia Buzăului şi Vrancei, Inspectoratul Şcolar Vrancea şi Protoieria Panciu, dar şi cu liceele „Ioan Slavici” şi „Al. I. Cuza”, cu sprijinul deputatului social-democrat de Vrancea Ciprian Nica şi al preotului Ioan Ciobotea, reprezentantul Protoieriei Adjud, va debuta în cadru festiv sâmbătă, 25 septembrie, de la orele 10.30, în faţa Casei de Cultură din localitatea Panciu şi se va desfăşura, începând cu orele 13.00, la Mănăstirea Brazi.

Concursul va avea trei secţiuni, respectiv
-Creaţie literară,
-Artă creştină
- Cântec de toacă.
La Creaţie literară, tema propusă, „Sfinţii români, mărturisitori ai dreptei credinţe”, se va concretiza în eseuri care vor urmări, printre altele, cunoaşterea de către elevi a vieţii sfinţilor care au trăit pe meleagurile noastre.
La secţiunea Artă creştină vor intra în concurs icoane realizate pe suport de sticlă, lemn sau pânză, dar şi lucrări de grafică. Toate acestea vor fi vernisate la Mănăstirea Brazi şi vor fi evaluate de către o comisie formată din cel puţin trei persoane, personalităţi şi specialişti în domeniu, propuşi de organizatori. Comisii similare vor fi desemnate atât pentru jurizarea creaţiilor literare, cât şi a concurenţilor de la Cântecul de toacă. La aceasta din urmă, fiecare parohie/şcoală va putea participa cu maxim doi interpreţi pentru fiecare ciclu şcolar. Potrivit regulamentului, ei vor trebui să poarte ţinuta populară a locului de provenienţă.
Fiecare câştigător al locurilor I, II şi III, dar şi cei care vor obţine menţiuni, vor fi recompensaţi cu premii şi diplome, iar lucrările premiate la secţiunea literară vor fi pu-blicate în reviste de specialitate, precum şi în cele ale Arhiepiscopiei Buzăului şi Vrancei.

sursa:monitorul de vrancea