Legenda lui Mos Neculai

Legenda lui Mos Nicolae este o poveste foarte populara si foarte frumoasa, insa Nicolae din Myra a existat in realitate, fiind cunoscut in lumea crestina ca Sfantul Nicolae, arhiereu de Myra, Turcia.
Sfantul Nicolae s-a nascut aproximativ in 280 in Patara, Lichia, in sudul Turciei de astazi, intr-o familie de crestini bogati si credinciosi. Parintii sai (tatal Teofan si mama Nona) au murit intr-o epidemie cand el era inca un copil. Nicolae si-a folosit de atunci intreaga avutie ajutorarii oamenilor saraci, bolnavi si suferinzi. Intreaga sa viata sta sub semnul facerii de minuni, a salvat de la inec un credincios care i-a cerut ajutorul prin rugaciuni, a salvat o corabie de la scufundare prin oprirea unei furtuni pe mare, a scos oameni nevinovati din temnite, a vindecat oameni de boli incurabile, le-a redat vederea, auzul sau graiul.
In perioada Imperiului Roman, crestinii erau persecutati, asa ca Sfantul Nicolae a fost intemnitat din cauza credintei lui, murind pe 6 decembrie 342 la Myra, Turcia.
Ziua mortii lui a devenit ziua Sfantului Nicolae, moment in care sunt sarbatorite atat faptele lui de sfant, cat si povestile ce au dus la nasterea legendei lui Mos Nicolae.
Legenda spune ca trei surori, fetele unui nobil sarac, nu se puteau marita datorita situatiei financiare precare. Se spune ca atunci cand fata cea mare a ajuns la vremea maritisului, Nicolae, ajuns deja episcop, a lasat noaptea, la usa casei nobilului, un saculet cu aur.
Povestea s-a repetat intocmai si cand a venit vremea de maritis pentru cea de a doua fata. Cand i-a venit vremea si celei de a treia fete, nobilul a stat de paza pentru a afla cine era cel care le-a facut bine fetelor sale. In acea noapte, nobilul a stat de paza si l-a vazut pe cardinalul care lasa saculetul cu aur. Se spune ca Sfantul Nicolae s-a urcat pe acoperis si a dat drumul saculetului prin hornul casei, intr-o soseta pusa la uscat, motiv pentru care a aparut obiceiul agatarii sosetelor de semineu.
Dupa ce tatal fetelor a vazut cele intamplate, Nicolae l-a rugat sa pastreze secretul, insa acesta nu a rezistat tentatiei de a povesti mai departe. De atunci, oricine primea un cadou neasteptat ii multumea lui Nicolae pentru el. Cei trei saculeti cu aur facuti cadou fetelor de nobil au devenit simbolul Sfantului Nicolae sub forma a trei bile de aur (in iconografia apuseana).
In secolul al XII-lea, calugaritele franceze, inspirate de fapta de milostenie a Sfantului Nicolae cu cele trei fete salvate de la prostitutie, in ajunul praznuirii lui au inceput sa faca cadouri familiilor nevoiase in ciorapi. Asa s-a nascut “Mos Nicolae”.
O alta legenda spune ca Dumnezeu i-a chemat la el pe Sfantul ierarh Nicolae si pe Sfantul Casian Roman. Cei doi sfinti s-au imbracat in vesminte stralucitoare si au pornit la intalnirea cu Domnul. Pe drum, cei doi au zarit un carutas a carui caruta se infundase in noroi. La vederea omului aflat in necaz, Sfantul Casian, in loc sa dea o mana de ajutor, a plecat pentru a nu intarzia la intalnirea cu Dumnezeu. In schimb, Sfantul Nicolae l-a ajutat pe taran, si-a murdarit hainele si nu a ajuns la timp. Ajuns primul, Sfantul Casian a fost intampinat de Dumnezeu cu o politete rece. Dumnezeu i-a spus: „Esti punctual, impecabil in tinuta, dar iti lipseste ceea ce lui Nicolae ii prisoseste: dragostea fata de aproape“. Asa se explica ca numele Sfantului Nicolae este purtat de atatia oameni, este praznuit si proslavit in fiecare an, pe cand numele Sfantului Casian este mai rar, iar praznuirea lui se face o data la patru ani, pe 29 februarie.
Tot potrivit legendei, Nicolae de Myra ar fi fost unul din cei 318 participanti ai primului Conciliu din 325, de la Niceea, astazi İznik, Turcia.

Scrisoare catre Mos Nicolae

Prima data cand iti scriu
Si am mana tremuranda
Stiu ca tu aduci mereu
La copii rasplata multa.

Eu am fost copil cuminte
Si mi-am pregatit din timp
Niste ghetute frumoase
Ca sa pui din al tau prea plin.

Milostiv te stim cu totii
Incarcat cu jucarii
Mi-as dori ca-n toata lumea
S-aduci numai bucurii.

Daruri multe la copii
Sa aduci in prag de seara
Ghetele iar stau cuminti
Minunea ca sa o vada.
(Autor: Lazar Adina)

Sursa:interferente.ro

Iarna cerne norii…

Iarna

Vasile Alecsandri

Din vazduh cumplita iarna cerne norii de zapada
Lungi troiene calatoare adunate-n cer gramada
fulgii zbor, plutesc in aer ca un roi de fluturi albi
Raspandind fiori de gheata pe ai tarii umeri dalbi.

Ziua ninge Noaptea ninge Dimineata ninge iara!
Ca o zale argintie se imbraca mandra tara.
Soarele rotund si palid se prevede printre nori
Ca un vis de tinerete pintre anii trecatori.

Tot e alb, pe camp, pe dealuri, imprejur in departare
Ca fantasme albe, plopii insirati se perd in zare
Si pe-ntinderea pustie, fara urme fara drum
Se vad satele perdute sub clabuci albii de fum.

Dar ninsoarea inceteaza norii fug doritul soare
Straluceste si dizmiarda oceanul de ninsoare
Iat-o sanie usoara care trece printre vai…
In vazduh voios rasuna, clinchete de zurgalai…

Doi curcani

Doi curcani

de Lidia Batali

Doi curcani cam înfoiaţi
Şi la gât purtând mărgele,
Păreau tare-ngrijoraţi
Să rămână fără ele.

Că se ştie, la curcani,
Şirul de mărgele fine
Neamul ţanţos peste ani
Printre orătănii ţine.

Astfel că punând mălai
De mâncare, în ulcele,
Am rămas fără de grai,
Când văzui aşa mărgele.

Nu-mi dă pace gândul meu:
Ce mai salbă minunată!
Ce podoabă, nici chiar eu
N-am aşa, chiar dacă-s fată!

Sâc în ciudă le-am strigat!
Şi îi văd cum dintr-o dată,
Ei în pene s-au umflat
Şi pe limba lor mă ceartă.

N-are rost să-i întărât,
Cad cu ei la învoială,
Cu mărgelele la gât
Ei sunt şic, fără-ndoială!

Sursa:Poezie.ro

Clovnul

Clovnul
de Dan Herciu

Un clovn, bătrân sărmanul, plecat în pribegie
cu pasul cam nesigur, gândea cu nostalgie
la ziua aceea-n care trebuit-a să se nască,
ursit ca pe-a lui faţă să poarte în veci o mască

Îşi amintea bătrânul, privind înspre înalt
de fata-i împarţită-n doua părţi de vină,
de ochiul care râde şi-mprăştie lumină;
şi cum plângea tristeţea, solemn, în celălalt

Trăise toată viaţa-n a circului arenă
iar sufletu-i secase făcând oameni să râdă
luptau în el dileme purtând drapele-n bernă
cu urâţenia caldă şi frumuseţea hâdă..
…………………………………………….

Acum se terminase calvarul scump platit
si-n el renaşte omul din clovnul ce-a albit;
dar vai ! ce jocuri sumbre, ce ironii cereşţi
toţi oamenii din juru-i se acundeau sub măşti

şi pentru prima dată el a trădat tăcerea
şi sa-ntrebat , patetic, cu o aură de sfânt:
e o iluzie oare ce-mi tulbură gândirea
sau lumea-i plină de clovni şi eu…nu sunt

Sursa poezie:poezie.ro

Sursa foto:Florin Florea

Postat in poezie. Etichete: , . Lasă un comentariu »
Follow

Get every new post delivered to your Inbox.