De Ziua Romaniei …

De Ziua Romaniei si totodata prima zi a iernii, pe 1 decembrie, Stefan Hrusca va sustine un concert de colinde la Iasi.

Spectacolul va avea loc la Casa de Cultura a Studentilor, incepand cu ora 19.00 si face parte din cadrul unui turneu national.

Pretul unui bilet este de 50 lei.

Biletele se gasesc la Casa de Cultura a Studentilor si la Agentia Teatrala.

Sursa:Bestmusic

Ajunul Sfantului Andrei

Romanii isi sarbatoresc patronul spiritual, pe Sfantul Andrei, la 30 noiembrie. Noaptea din ajunul Sfantului Andrei este destinata unor obiceiuri care sa asigure protectie oamenilor, animalelor si gospodariilor, pe care taranii romani le-au pus sub obladuirea acestui sfant.
Ajunul Sfantului Andrei este considerat unul dintre acele momente in care bariera dintre vazut si nevazut se ridica. „Andreiu’ cap de iarna” cum ii spun bucovinenii, permite interferenta planurilor malefice cu cele benefice, lucrurile importante din existenta oamenilor putand fi intoarse de la matca lor fireasca. Se crede ca in aceasta noapte „umbla strigoii” sa fure „mana vacilor”, „mintile oamenilor” si „rodul livezilor”.

Impotriva acestor primejdii, taranul roman foloseste usturoiul. In egala masura, casa, grajdul, usile si ferestrele acestora sunt unse cu usturoi pisat, menit sa alunge patrunderea duhurilor rele la oameni si animale. In aceasta noapte se desfasoara cea mai importanta actiune: „pazitul usturoiului”. Fete si flacai, vegheaza si petrec, tocmai pentru a inzestra usturoiul cu calitatile necesare indepartarii primejdiilor. De asemenea usturoiul va servi drept remediu terapeutic, va aduce petitori – purtat la brau.

Tot in aceasta noapte, pentru a testa rodnicia livezilor si campurilor se aduc crengute de visin in casa (care vor inflori pana la Craciun) sau se seamana boabe de grau in mici recipiente.

Fetele incearca semnele propriului destin: cauta chipul viitorului sot in forma pe care o ia plumbul sau cositorul topit si apoi brusc solidificat prin turnarea in apa; stau peste noapte in fata unei oglinzi, marginite de doua lumanari, pana ce zaresc chipul viitorului barbat; pun busuioc sub perna si apoi se culca, sperand sa-si viseze sotul.

De Sfantul Andrei – Spiritele mortilor ies din morminte

Noaptea Strigoilor – se ajunge la starea simbolica de haos, cea de dinaintea creatiei. Este noaptea de spaima, intrucat spiritele mortilor ies din morminte. Strigoii sunt foarte periculosi pentru cei vii: iau viata rudelor apropiate, aduc boli, grindina si alte suferinte. Ei calatoresc pe pamant si pe ape, scotand sunete infricosatoare, calare pe melita, pe coada de matura, pe butoi sau in butoi. Prin unele parti se crede ca strigoii iau coasele si limbile de melita pe care le gasesc prin curtile oamenilor si se duc la hotare, unde se bat cu ele. Femeile au grija ca asemenea obiecte sa nu fie lasate afara. Se mai spune ca ei danseaza pe la raspantiile drumurilor, pana la cantatul cocosilor. Ei se bat cu strigoii vii, cu strigoii-oameni. A doua zi, acestia se cunosc dupa zgarieturile de pe fata.

Sursa:Crestinortodox

Cu usturoiul nu e de glumit!

Aparent banalul si plebeul usturoi are o poveste mult mai lunga decat s-ar crede. Desi celor de azi le cam… pute, el era un ingredient extrem de pretuit in bucataria traditionala romaneasca. Dar un pret cel putin la fel mare avea usturoiul ca remediu magic sau medical. Exista, in traditia populara, o intreaga mitologie, dar si o intreaga farmacologie a usturoiului, din care spicuim mai jos cateva curiozitati picante (ce, la o adica, s-ar putea dovedi si folositoare, cu conditia sa le puteti suporta… mirosul).
Filmele horror ne-au obisnuit astazi cu alergia la usturoi a vampirilor de toate categoriile. Credinta ca usturoiul alunga prezentele malefice este foarte raspandita in Occident, dar nu lipseste nici de pe la noi. Noaptea de 29 spre 30 noiembrie era considerata in mediile traditionale drept „Noaptea strigoilor“: acestia se razboiau intre ei, dar nu le dadeau pace nici oamenilor vii, care-si luau diferite masuri de precautie, printre care si asa-numitul „Pazit al usturoiului“ (un fel de noapte de veghe printre funii de usturoi, cu mancare, bautura si joc, la care luau parte indeosebi flacaii si fetele). Astfel vegheat, usturoiul te ferea peste an de tot raul strigoilor, capata virtuti lecuitoare deosebite, iar oamenii prevazatori il luau cu ei cand plecau la drum lung, consumandu-l cu masura. Funii de usturoi se puneau in „noptile nelegiuite“, pana la cantatul cocosilor, si pe la usi, ferestre, grinzi, porti, iar pe alocuri si prin grajdurile vitelor. In prelungirea acestei nopti, ziua de Santandrei era socotita si ea primejdioasa: lupii isi puteau „vedea coada“ singura data in an si ieseau in haite dupa prada. Oamenii nu erau doar in pericolul de a fi mancati de vii, ci si in acela de a se preface in varcolaci (de care tot usturoiul te putea feri, dimpreuna cu rugaciunile catre Sf. Andrei, considerat – nebisericeste – un fel de patron al lupilor).

… dar si la alte nevoi

Dincolo de functia lui propriu-zis magica, s-a spus ca usturoiul este o planta care ar putea inlocui farmacii intregi. In Toate leacurile la indemana (carte adresata cu precadere satenilor), dr. V. Voiculescu (nimeni altul decat poetul) scria acum vreo trei sferturi de veac: „Usturoiul goneste viermii din mate si ajuta la vindecarea tusei vechi si a boalelor de plamani (oftica), mai ales cu scuipare de sange. Bolnavul mananca la masa sau inghite nemestecat catei de usturoi, bineinteles daca asta nu-i strica stomacul. Pentru viermi dam copilului sa manance usturoi si telina cateva zile de-a randul, apoi, daca nu scoate nimic, ii dam cofeturi de limbrici“. Tot el atragea atentia ca „e gresita credinta ca usturoiul contine arsenic“. In general, homeopatii (medicii naturisti) recomanda usturoiul pentru stimularea circulatiei, scaderea tensiunii, prevenirea cancerului sau a bolilor contagioase (efect in care usturoiul este concurat de ceapa). Dupa unii, ar fi si un bun antidiabetic. Aplicat exterior, in cataplasme, potoleste de minune reumatismul si diferitele nevralgii. Consumat curent, ca atare sau in felurite bucate, intretine o stare de sanatate generala si ar avea chiar rol energizant, singurele cusururi ramanand acela ca poate pricinui arsuri la stomac si ca strica mediul ambiant, cu sau fara voia consumatorului…

Sursa:crestinortodox

Ziua Lupului

Vizionare placuta!

Credinte si practici magice

Sfantul Apostol Andrei, considerat si protectorul Romaniei, este sarbatorit de biserica in data de 30 noiembrie. Sarbatoarea semnifica inceperea iernii si are un accentuat caracter magic, in traditia populara existand credinta ca in noaptea de 29 spre 30 noiembrie se deschid portile cerului si apar strigoii, se pot face vraji si ghici ursitul. Apostolul Andrei a fost primul propovaduitor al Evangheliei la geto-daci, in teritoriul dintre Dunare si Marea Neagra. Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane a proclamat ziua praznuirii Sfantului Andrei (30 noiembrie) drept sarbatoare nationala bisericeasca in anul 2001.

Conform unor ritualuri stravechi, de ziua Sfantului Andrei era celebrat Anul Nou al dacilor, motiv din care aceasta zi mai este numita si Ziua lupului, care isi are originea in simbolul dacic al lupului. In Maramures, sarbatoarea mai este cunoscuta si ca ”Andrelusa”, denumire care, de asemenea, isi are originile in traditiile dacilor liberi. In Bucovina, poarta numele ”Andreiu’ cap de iarna”, dar credintele nu difera de cele din alte zone ale tarii.

In Maramures, Sfantul Andrei ramane una dintre sarbatorile importante, si datorita practicilor magice si premonitorii legate de aceasta. Se spune ca in aceasta zi tarancile merg la biserica si sfintesc boabe de grau, porumb, ovaz, cu care hranesc apoi animalele ca sa le fereasca de rele, ung cu usturoi pragul de la intrarea in casa, ferestrele si portile ca sa tina departe de gospodarie duhurile rele. In unele sate se ung cu usturoi chiar si fantanile. Alti gospodari fac o cruce de ceara si o lipesc pe cornul drept al boilor, berbecilor si tapilor.

Strigoii se spune ca apar la miezul noptii de Sf. Andrei si sunt spiritele mortilor care nu ajung in lumea de dincolo dupa inmormantare sau refuza sa se mai intoarca acolo. Povesti despre ei circula inca prin satele din Maramures, unele dintre ele facand referire la luptele care se dau in noaptea Sfantului Andrei intre strigoii vii si cei morti, primii putand fi recunoscuti a doua zi dupa urmele de pe corp.

In satele de pe Mara, Cosau si Iza, ”Andrelusa” este ziua in care fetele isi pot ghici ursitul, adica persoana cu care se vor casatori, in care se fac diverse farmece si vraji. Tinerele se pregatesc special pentru acest moment, pentru ca in ajunul sarbatorii trebuie sa tina post negru toata ziua, iar apoi trebuie sa imparta pomana copiilor si batranilor.

Practici de aflare a ursitului

Turta de visat – Cu degetele de la mana dreapta, fetele trebuie sa ia faina cat cuprind intre ele, si sare tot atata. De la o fantana sau izvor trebuie sa ia, cu gura, apa. Cu aceasta se framanta turtita extrem de sarata, apoi aluatul se coace in cuptor sau pe plita. Seara fetele trebuie sa manance jumatate din turta iar cealalta sa o puna sub perna, sa isi spuna rugaciunile si apoi sa mearga la culcare cu gandul sa isi viseze ursitul. Oricat de sete le-ar fi fetele nu trebuie sa bea apa. Se spune ca, in timpul noptii, fata viseaza ca ii este sete si cineva ii aduce apa, acea persoana care ii intinde apa fiind sortitul ei, viitorul sot.

Colacul din paine dospita – Se face un colac, in mijlocul caruia se pune un catel de usturoi. Colacul este asezat intr-un loc cald si lasat acolo vreme de o saptamana. Daca usturoiul incolteste, inseamna ca fata va avea noroc, iar daca nu – va fi lipsita de noroc.

Boabele de grau – Fetele is pune sub perna 41 de boabe de grau, zicand: ”Voi, 41 de fire de grau,/Eu voi adormi/si voi hodini,/Dar eu ma rog lui Dumnezeu/Sa-mi trimita ingerul meu,/Sa-mi arate pe ursitorul meu,/Cel ce mi-i dat de Dumnezeu!”. Exista credinta ca fata se va marita cu persoana care ii va lua graul.

Fantana – Fetele merg la fantana la miezul noptii, aprind o lumanare de la Pasti pe care o pun in galeata si o coboara in put. Cand fata apei este luminata, tanara trebuie sa spuna: ”Sfinte Andrei,/ Scoate-i chipul in fata apei,/ Ca in vis sa-l visez,/ C-aievea sa-l vaz!”. Se spune ca apa se tulbura, iar fata poate sa isi vada ursitul.

Apa masurata – Fetele masoara noua cescute cu apa pline si le toarna intr-o strachina, care se pune sub o icoana. A doua zi, in zori, se masoara din nou, cu aceeasi cescuta, apa din strachina. Daca mai ramane apa pe fundul strachinii, fie si cateva picaturi, atunci vor avea noroc in acel an, iar daca ultima cescuta nu se umple cum trebuie, nu vor avea noroc si nu se vor marita.

O alta practica premonitorie priveste intreaga familie. Astfel, in unele sate, in seara Sfantului Andrei, membrii familiei seamana grau in cate un vas cu pamant. Persoanei la care ii rasare primul graul ii va merge bine in anul urmator, va fi sanatos si norocos. In alte zone se pun in apa cateva crengute de mar sau de cires, iar daca infloresc pana la revelion se anunta un an plin de bucurii.

De asemenea, noaptea Sfantului Andrei este potrivita si pentru observatii meteorologice. Daca luna este plina si cerul e senin, se spune ca iarna va fi usoara, iar daca cerul e noros, daca ninge sau ploua se anunta zapezi mari.

Lucruri interzise de Sfantul Andrei:
– nu se nu mai tese la razboi si nu se toarce pana la Craciun
– nu se matura toata ziua
– nu se arunca gunoiul
– nu se face pomana
– nu se da nimic imprumut
– nu se piaptana parul
– nu se ranesc grajdurile
– nu se fac zgarieturi

Sfantul Andrei se sarbatorea si in alte state ale Europei, iar practici magice similare cu cele de ghicire a ursitului s-au intalnit si in Scotia, unde se mai obisnuia ca barbatii sa iasa la vanatoare de veverite care sa poata fi mancate seara la o masa festiva. In Spania, se obisnuia ca tinerii sa faca mult zgomot, legand de ei cutii goale de conserve, dar si sa iaba loc o prima degustare a vinurilor produse in toamna

Sursa:emaramures.ro

Omleta din oua …

Omleta din oua de broasca testoasa
E alba, inalta si foarte pufoasa
Se bate c-o lingura supla dar groasa
Se adauga fire de iarba tepoasa
Sa faca omleta bucatarul invata
S-aduca mararul mai proaspat din piata
Sa-i cante in rime, certand-o in fata
Dar soapte ii spune si-n joc o rasfata
Omleta din oua
Din oua de broasca
De broasca testoasa

Mai trebuie lapte din nuca de cocos
Si praf de budinca din niste tarligi
Tigaia incinsa cum arde nisipul
Si paza severa a sapte pisici
Mai trebuie lapte din nuca de cocos
Si praf de budinca din niste tarligi
Tigaia incinsa cum arde nisipul
Si paza severa a sapte pisici

Omleta din oua de broasca testoasa
E alba, inalta si foarte pufoasa
Se bate c-o lingura supla dar groasa
Se adauga fire de iarba tepoasa
Omletei din oua de broasca testoasa
Ii place sa rada, ii place sa joace
Aduce arome in timp ce se coace
Se infoaie, se imbraca in sapte cojoace
Omleta din oua
Din oua de broasca
De broasca testoasa

Mai trebuie lapte din nuca de cocos
Si praf de budinca din niste tarligi
Tigaia incinsa cum arde nisipul
Si paza severa a sapte pisici
Mai trebuie lapte din nuca de cocos
Si praf de budinca din niste tarligi
Tigaia incinsa cum arde nisipul
Si paza severa a sapte pisicï

Sursa:versuri.ro

The Princess And The Frog

Săptămâna aceasta, noua prinţesă Disney îşi face debutul în pelicula „The Princess And The Frog”, care are premiera la New York şi Los Angeles.

Noua prinţesă – Tiana – este diferită de predecesoarele sale şi, pentru prima oară în istoria animaţiei Disney, este vorba de o prinţesă afro-americană.

Prinţesa Tiana a „împrumutat” vocea cântăreţei şi actriţei Anika Nonie Rose, care crede că noul personaj animat va avea mare succes la copii.

„A durat mult timp, dar mă bucur că a apărut” această prinţesă, a spus ea.

Bonnie Greer, scenarist şi producător afro-american, spune că, în timp ce noua prinţesă de culoare reprezintă şi un pas simbolic important pentru Disney, această mişcare are şi motivaţii comerciale.

Disney s-a gândit că, probabil, a venit vremea pentru o prinţesă de culoare şi că „este ca urmare a combinaţiei între un nou preşedinte, sentimentul că este vremea pentru o schimbare ,continuare.

Sursa:Mediafax

Doi curcani

Doi curcani

de Lidia Batali

Doi curcani cam înfoiaţi
Şi la gât purtând mărgele,
Păreau tare-ngrijoraţi
Să rămână fără ele.

Că se ştie, la curcani,
Şirul de mărgele fine
Neamul ţanţos peste ani
Printre orătănii ţine.

Astfel că punând mălai
De mâncare, în ulcele,
Am rămas fără de grai,
Când văzui aşa mărgele.

Nu-mi dă pace gândul meu:
Ce mai salbă minunată!
Ce podoabă, nici chiar eu
N-am aşa, chiar dacă-s fată!

Sâc în ciudă le-am strigat!
Şi îi văd cum dintr-o dată,
Ei în pene s-au umflat
Şi pe limba lor mă ceartă.

N-are rost să-i întărât,
Cad cu ei la învoială,
Cu mărgelele la gât
Ei sunt şic, fără-ndoială!

Sursa:Poezie.ro

Clovnul

Clovnul
de Dan Herciu

Un clovn, bătrân sărmanul, plecat în pribegie
cu pasul cam nesigur, gândea cu nostalgie
la ziua aceea-n care trebuit-a să se nască,
ursit ca pe-a lui faţă să poarte în veci o mască

Îşi amintea bătrânul, privind înspre înalt
de fata-i împarţită-n doua părţi de vină,
de ochiul care râde şi-mprăştie lumină;
şi cum plângea tristeţea, solemn, în celălalt

Trăise toată viaţa-n a circului arenă
iar sufletu-i secase făcând oameni să râdă
luptau în el dileme purtând drapele-n bernă
cu urâţenia caldă şi frumuseţea hâdă..
…………………………………………….

Acum se terminase calvarul scump platit
si-n el renaşte omul din clovnul ce-a albit;
dar vai ! ce jocuri sumbre, ce ironii cereşţi
toţi oamenii din juru-i se acundeau sub măşti

şi pentru prima dată el a trădat tăcerea
şi sa-ntrebat , patetic, cu o aură de sfânt:
e o iluzie oare ce-mi tulbură gândirea
sau lumea-i plină de clovni şi eu…nu sunt

Sursa poezie:poezie.ro

Sursa foto:Florin Florea

Covasa

„fiecare om este dator sa manance covasa, in aceasta zi, pentru ca sa fie ferit de strigoi”(Pamfile, 1914, p. 146).

Covasa.

Prin Colinele Tutovei, la Ovidenie sau la Santandrei, se prepara din malai si faina, uneori numai din malai de porumb sau de mei, o bautura fermentata numita covasa. Literatura etnografica descrie doua tehnici de preparare a covasei; din malai si faina sau numai din malai. In primul caz se luau malai si faina, in parti egale, se amestecau si se opareau cu apa clocotita pana se obtinea un fel de terci. Dupa doua ore, amestecul acesta se punea intr-o putina si se turna apa calduta pana se obtinea un lichid vascos ce putea trece prin ciurul cu care se cernea malaiul. Continutul se amesteca foarte bine si se lasa apoi sa fermenteze, la loc caldut, pana a doua zi cand se fierbea, la foc potrivit, intr-un ceaun, pana se mai ingrosa. Gustul bauturii era dulce-acrisor, asemanator cu cel al bragii. Covasa se punea prin strachini sau oale si se impartea prin vecini „pentru ca vacile sa fie laptoase, iar laptele sa fie smantanos” (Pamfile, 1914, p. 145). In alte sate covasa se numea braga si se prepara numai din malai, care se oparea si se faceau patru turte; doua turte se coceau, doua ramane au crude. Dupa ce turtele coapte se raceau, erau framantate intr-o putina, se amestecau cu malaiul ramas necopt si se turna apa clocotita. Continutul se amesteca, se puneau cateva felii de lamaie si se lasa sa fermenteze pana a doua zi, cand era bun de baut. In zona Covurluiului din Moldova Centrala se spunea ca fiecare om „este dator sa manance covasa, in aceasta zi, pentru ca sa fie ferit de strigoi” (Pamfile, 1914, p. 146).

sursa:crestinortodox

sursa poza:bijuteriileania