Clovnul

Clovnul
de Dan Herciu

Un clovn, bătrân sărmanul, plecat în pribegie
cu pasul cam nesigur, gândea cu nostalgie
la ziua aceea-n care trebuit-a să se nască,
ursit ca pe-a lui faţă să poarte în veci o mască

Îşi amintea bătrânul, privind înspre înalt
de fata-i împarţită-n doua părţi de vină,
de ochiul care râde şi-mprăştie lumină;
şi cum plângea tristeţea, solemn, în celălalt

Trăise toată viaţa-n a circului arenă
iar sufletu-i secase făcând oameni să râdă
luptau în el dileme purtând drapele-n bernă
cu urâţenia caldă şi frumuseţea hâdă..
…………………………………………….

Acum se terminase calvarul scump platit
si-n el renaşte omul din clovnul ce-a albit;
dar vai ! ce jocuri sumbre, ce ironii cereşţi
toţi oamenii din juru-i se acundeau sub măşti

şi pentru prima dată el a trădat tăcerea
şi sa-ntrebat , patetic, cu o aură de sfânt:
e o iluzie oare ce-mi tulbură gândirea
sau lumea-i plină de clovni şi eu…nu sunt

Sursa poezie:poezie.ro

Sursa foto:Florin Florea

Anunțuri
Publicat în poezie. Etichete: , . Leave a Comment »

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: