Catoptromancie

Arta prezicerii în oglindã se numeste catoptromancie si dateazã dinaintea fabricãrii oglinzilor, de pe când omul se putea zãri în apã. Derivatele catoptromanciei sunt: hidromancia, care întrebuinteazã partea apei ce reflectã, si cristalomancia, care foloseste un cristal. Si cum ocultismul s-a perpetuat, în pofida tuturor persecutiilor, aceastã artã se practicã si astãzi în România, mai ales în ajunul unor mari sãrbãtori, cum ar fi: Crãciunul, Anul Nou, Boboteaza, Sfântul Gheorghe, Sânzienele, Sfântul Andrei etc. În Bucovina „se strâng mai multe fete la un loc (…) si-si iau câte o luminã si o oglindã cu sine si se duc la produh si se uitã în oglindã si zic cã vãd pe acela dupã care au sã se mãrite; iau o luminã de cununie a unei femei mãritate si o oglindã si merg la fântânã. Dupã aceea, întorcând oglinda cu fata cãtre fântânã, se zice cã vãd pe viitorul lor bãrbat pe deasupra apei; fetele iau o luminã de cununie si o oglindã si merg la miezul noptii (…) la un izvor sau fântânã, aprind lumina, tin oglinda spre fundul apei si catã înlãuntru. Ele zic cã vãd atunci pe ursitorii lor, dacã ar fi sã se mãrite în anul ce urmeazã; iau o lumânare si o oglindã si se duc la fântânã si aprind lumânarea si pun oglinda cu fata deasupra apei, si care are sã le fie sotul se aratã în oglindã. Si iarãsi zic cã, dacã are sã fie negricios, atunci li se aratã negru, iar dacã are sã fie albinet, atunci li se aratã alb”. Tot fetele din Bucovina, inclusiv din cea de Nord, aduc o cofã de apã si, punând-o în fata casei sau în tindã, înconjoarã casa de trei ori, în pielea goalã. Apoi, aducând o oglindã si o lumânare aprinsã, pun oglinda pe cofã si, tinând lumânarea în mânã, privesc în apã si în oglindã si-si vãd ursitul atât în cofã cât si în oglindã. Alte fete pun o oglindã în fata lor si alta în spate; apoi aprind lumânãri sfintite de la Paste si, privind în oglinzi, îsi zãresc ursitorii. O fatã care vrea sã-si vadã ursitul, ca si ceea ce i se va întâmpla în timpul ce-a mai rãmas pânã la Anul Nou, nu mãnâncã nimic într-o zi, iar spre miezul noptii pune douã oglinzi, una în fata alteia, iar între ele pune patru lumânãri aprinse, douã de-o parte si douã de alta; apoi se aseazã în spatele unei oglinzi si priveste fix, printre lumânãri, în cealaltã, fãrã sã clipeascã. În vremea aceasta, fata trebuie sã fie singurã în casã si complet dezbrãcatã. Ursitul si tot ce i se va întâmpla pânã la Anul Nou i se vor arãta limpede în oglindã. În unele zone, fata ia douã lumânãri ce au ars numai la Înviere, le aprinde si se aseazã între ele înaintea oglinzii. În acest rãstimp, fata este îmbrãcatã complet în alb. Unele fete, dupã ce si-au vãzut viitorul în oglindã, mai spun si descântece.

Psihologii moderni nu resping cu totul catoptromancia; ei apreciazã puterea de excitatie a suprafetelor strãlucitoare, ce fac sã aparã, sub formã de viziuni, intuitiile si presentimentele pe care le ascunde inconstientul. La români, aceastã artã dateazã cu sigurantã de pe vremea dacilor, cãci aproape toate strãvechile oglinzi descoperite poartã inscriptii magice.

“Uite ce bujor de fată-
Stai să te sărut o dată!
Tu mă poţi, oglindă, spune!
Ei, tu doară nu te-i pune
Să mă spui! Tu ai, surată,
Gânduri bune.” (George Coşbuc – La oglindă)

sursa:Dacia magica