Kundalini-lumea eternitatii

Marele psiholog german Carl Gustav Jung a fost întotdeauna conştient de rolul său ştiinţific de fenomenologist, mereu receptiv faţă de ambivalenţe şi, în multe privinţe, faţă de pătrunderea ambiguă a inconştientului în domeniul de ego al existenţei conştiente. El a constatat slaba legătură dintre ego şi vastul domeniu impersonal al Sinelui, care e prezentat, în ultimele sale lucrări, ca fiind singura realitate obiectivă şi fundamentală, fiinţele umane putând fi conectate la acesta. Din această perspectivă multilaterală până la complexitatea – care ne lasă perplecşi – a funcţiilor sufletului fiinţei conştiente, totul este incert precum Maya (Iluzia) buddhistă. Occidentul a conceput această Maya ca fiind realitatea şi şi-a axat civilizaţia pe stăpânirea exteriorului, ceea ce a produs propria sa disfuncţie psihică devastatoare întrucât valorile realităţii interioare au fost înăbuşite.
Jung a constatat că indienii nu se referă la personal/impersonal, subiectiv/obiectiv, ci la o conştiinţă personală şi la Kundalini. Cele două nu sunt identificate niciodată: zeităţile sunt total diferite de fiinţele umane. Este necesar să trăieşti aceasta şi să constaţi o prezenţă a conştiinţei stabile înlăuntrul lumii, înainte ca afirmarea detaşării să devină posibilă, pentru a permite realităţii celeilalte, obiective, să se conecteze cu conştientul. Călătoriile lui Jung în Africa şi în India i-au permis confirmarea experienţelor proprii asupra inconştientului, întrucât a obţinut dovada funcţionării acestuia în modelele pre-europene ale epocii sale. El a descris paralela între miturile indienilor Pueblo – la care conştiinţa ascende treptat dintr-un început întunecos şi înceţoşat, parcurgînd o serie de peşteri până la completa trezire, la suprafaţa pământului, în lumina soarelui şi a lunii – pe de o parte, şi sistemul chakrelor, elaborat în Kundalini Yoga, ca o dezvoltare a vieţii impersonale – pe de altă parte.
Jung vedea fiecare chakra ca pe o întreagă lume în sine. De exemplu, la nivelul Mulahdarei se află pământul, lumea noastră conştientă, dar tot aici sunt instinctul şi dorinţa, în mare măsură inconştiente, o stare de participare mistică. Raţiunea joacă un rol minor: furtuni ale emoţiilor pot mătura totul în calea lor. Ciudata elaborare a armelor în lumea modernă nu e altceva decât o tentativă de a controla sau a distruge ameninţarea impulsurilor ce vin din centrele inferioare. Mai rău, multe sunt expresia acestora.
Jung a descoperit că etapele diferenţierii pacienţilor săi au fost elaborate prin vise şi simboluri ce corespundeau celor din misterele cultelor antice. În botez el a văzut mişcarea prin apă, sau călătoria acvatică nocturnă, o reflectare a primejdiilor călătoriei însăşi, botezul fiind un înec simbolic pentru inaugurarea unei vieţi noi. El şi-a dat seama că pentru activarea chakrei Swadisthan trebuia activată însăşi Kundalini, dar a constatat că aceasta se întâmplă spontan şi nu prin practica primejdioasă a tantrismului în care ideea sublimă de Shakti, Kundalini cea pură, e degradată în literalismul unui cult sexual.
Cu toate că Jung nu a practicat o formă organizată de meditaţie, a constatat că atenţia se acumulează în nivelurile profunde ale fiinţei prin mişcarea Sinelui inconştient graţie trezirii lui Kundalini. Apoi, deplasarea animei ducând în adâncurile inconştientului, el a recunoscut-o ca pe o figură imaginală proiectată de Kundalini şi identificată cu aceasta.
Jung a identificat diferitele simboluri ce înconjoară chakrele, cu propriul său sistem. Muladhara, cu imaginea unui elefant (Ganesha), ca pe o structură cuaternară a funcţiilor psihice (chakra are patru petale), corespunzând lumii conştiinţei. Inima, cu simbolismul celui iubit, proiectează imaginea iluminării fiinţei, vioiciunea şi elevaţia. Deasupra, Vishuddhi, Agnya şi Sahasrara despre care a spus foarte puţine, numai că sunt centre complet dezvoltate şi atât de mult deasupra conştiinţei obişnuite, încât nici chiar gândul nu le poate ilumina. În esenţă el a ajuns la concluzia că pentru zeităţi, marile figuri arhetipale, lumea e mai puţin decât un joc de copii, o sămânţă, o potenţialitate pentru viitor. În imensa lor majoritate, oamenii trec prin viaţă adormiţi şi ignoranţi, fiind victime ale împrejurărilor exterioare şi ale constrângerilor interioare, fără a fi trăit câtuşi de puţin, trecând apoi din nou în inconştientul universal. Spre a-l cita pe Socrate: „viaţa necercetată nu merită să fie trăită”. Pentru Jung, trezirea lui Kundalini în afară că reprezintă o posibilitate, înseamnă „a deschide accesul la o lume care este complet diferită de lumea noastră; aceasta este lumea eternităţii”.
John Henshaw, conferenţiar la Fine Arts University din Sydney

Ce nu stiai despre tine!

Pielea are patru culori

Primii pigmenti sunt cei crem-alb. La suprafata epidermei, vasele sanguine capilare dau pielii o usoara nuanta de roz. Apoi mai in profunzime apar pigmentii galbeni. De asemenea, culoarea epidermei este influentata si de diverse tonuri de culoare neagra, create prin secretia de melanina, aparuta la randu-i ca un raspuns al organismului fata de razele ultraviolete emise de Soare. Aceste patru tipuri de pigmenti sunt prezente la toate rasele umane, dar in proportii diferite.

Stomacul uman secreta acid coroziv

Exista un lichid foarte periculos pe care nici cel mai riguros control la aeroport nu ti-l poate confisca: acesta se gaseste in stomacul tau. Celulele stomacului uman secreta acid clorhidric, un compus coroziv folosit pentru tratarea metalelor in industrie. Acesta poate sa rugineasca otelul, dar mucoasa care acopera stomacul pastreaza lichidul otravitor in sistemul digestiv, acesta ajutand la digestia alimentelor.

Pozitia corpului afecteaza memoria

Nu-ti mai amintesti ziua de nastere? Incearca sa te asezi in genunchi, poate ai mai multe sanse de reusita. Amintirile sunt o parte din simturile tale. Un miros sau un sunet pot evoca episoade din copilarie sau din adolescenta. Conexiunile pot fi evidente sau misterioase. Potrivit cercetatorilor, episoadele din trecut iti revin mai repede in memorie cu cat pozitia corpului este asemanatoare cu aceea pe care o aveai in timpul unui eveniment anume.

Oasele pot fi rupte de hormoni

Oasele contin atat fosfor cat si calciu, ultimul fiind cel mai necesar cand vine vorba de muschi si nervi. Daca elementele de calciu sunt in scadere sau lipsesc, anumiti hormoni vor provoca ruperea oaselor pentru a produce cresterea nivelului de calciu din corp pana cand concentratia extracelulara revine la normal.

Mii de ovule raman nefolosite O adolescenta obisnuita are aproximativ 34.000 de foliculi nedezvoltati (saculeti care au in centru un ovul nedezvoltat), iar in cazul unei femei trecute de 40-50 de ani, ovarele vor produce din ce in ce mai putin estrogen. Pentru ca se vor dezvolta insuficient, foliculii nu vor mai elibera ovule la fel de usor ca inainte si se vor deteriora. Astfel mii de ovule ramanand neutilizate de catre ovare.

Pubertatea remodeleaza structura creierului

De ce este adolescenta atat de problematica? La baieti, testosteronul influenteaza dezvoltarea neuronilor, dar are si efecte asupra comportamentului. Astfel, pe masura ce cortexul frontal se maturizeaza, sunt de asteptat fenomene precum instabilitate emotiva, apatie, lipsa de fermitate in luarea deciziilor.

Si rasul e contagios

Fenomenul cascatului contagios a fost studiat ani intregi de nenumarati cercetatori fara ca acestia sa-l poata explica, Cand cineva casca, automat o face si cel care priveste persoana respectiva. Studii recente au demonstrat insa si ca rasul se ia. Se pot inregistra totusi unele diferente. Astfel, rasul contagios este un caz particular care deseori serveste drept liant social. Auzind o persoana care rade, regiunea creierului responsabila de miscarile faciale este stimulata intr-un mod pe care noi oamenii nu il constientizam.
ras

Creierul mare… duce la aparitia maselelor de minte

Uneori, trasaturile corporale inutile sunt pastrate de organism din simplul motiv ca acestea nu-i dauneaza cu nimic. Cu toate acestea, maselele de minte nu au fost intotdeauna doar o sursa de venituri pentru dentisti. In trecutul indepartat al speciei noastre, maselele de minte aveau rolul unui al treilea set de molari, folosit la mestecarea carnii crude. Odata cu cresterea capacitatii craniene si a creierului, structura mandibulei umane a fost supusa schimbarii evolutive. Din aceasta cauz,a cavitatea bucala este ” aglomerata” cu aceasta pereche suplimentara de masele.

Temperatura exterioara influenteaza starea membranelor nazale

Majoritatea celulelor din corpul uman contin organite denumite cili, care au un rol major in digestie sau auz. In interiorul nasului, acesti cili ajuta procesul de tranzit al mucusului din cavitatea nazala. Vremea rece incetineste acest proces de drenare, ceea ce duce la scurgerea exterioara a mucusului din nas.

Mancam de fapt in numele creierului

Cu toate ca are o greutate egala cu doar 4-5 % din greutatea intregului corp, creierul necesita 20 -25% din oxigenul si caloriile necesare organismului. Pentru a-l pastra in functiune, un numar de trei artere majore cerebrale pompeaza in mod constant oxigen din sange spre creier. Blocarea uneia dintre aceste artere, cauzata de traume fizice sau alimentatie necorespunzatoare, da nastere anevrismului cerebral.

Sursa:stirileprotv.ro

Chipul comun

Lisa DeBruine si Ben Jones, doi psihologi de la Universitatea Aberdeen din Scotia, au creat in cadrul unui experiment, realizat de Faceresearch.org, portretul-robot cu chipul cel mai comun al femeilor din fiecare tara.

Acestia au fotografiat mii de femei din intreaga lume, cu varste cuprinse intre 20 si 50 de ani, apoi au studiat pozele pentru a gasi trasaturile cele mai intalnite la femeile din fiecare tara.

Cu ajutorul graficii computerizate, Lisa DeBruine si Ben Jones au realizat portretul-robot al acestora specific fiecarei natii.

Sursa:apropo.ro

Dintre cele doua…

Descoperă pe care dintre cele două emisfere ale creierului o foloseşti preponderent şi ce semnificaţie are acest lucru.

Creierul are două emisfere care sunt făcute să lucreze împreună. Emisfera stangă controlează partea dreaptă a corpului, iar emisfera dreaptă contolează partea stângă. Deşi cele doua emisfere funcţionează împreună, una dintre ele are „prioritate” şi este folosită mai mult decât cealaltă.

Pentru a testa ce parte a creierului foloseşti în mod preponderent da click pe imagine si priveşte timp de 30 de secunde:

Conform http://www.heraldsun.com.au, daca imaginea femeii se misca in sensul acelor de ceasornic, inseamna ca iti folosesti preponderent partea dreapta a creierului. Daca imaginea femeii se misca in sens invers acelor de ceasornic, inseamna ca iti folosesti preponderent partea stanga a creierului.

Si acum interpretarea:

Emisfera stanga este „sediul” calculului logic, cifrelor, rationamentelor, capacitatii de analiza si abstractizare. Prin ea, orice perceptie se traduce in reprezentare logica, semantica si fonetica. Emisfera stanga este logica, rationala, matematica, aristotelica, stiintifica, calculata.

Persoana dominata de emisfera stanga prefera detaliile, prezinta logic faptele, are preferinta pentru relatiile cauzale unilaterale (cauza – efect). Ea cauta sa aibe explicatii pentru orice, gandirea fiind metodica si structurata.

Emisfera dreapta este „sediul” gandirii fara limbaj, al intelegerii nonverbale, al recunoasterii formelor, perceptiilor spatiale. Ea este responsabila pentru tonul si intonatiile vocii, pentru ritm, muzica, imaginatie, simtul culorilor, visarii. Emisfera dreapta este intuitiva, ilogica, irationala, poetica, imaginativa, romantica, mitica, religioasa.

Persoana care are emisfera dreapta dominanta are o memorie video spatiala, prefera o abordare intuitiva, interactiva, sintetizand relatiile intre obiecte, folosind asociatiile de idei, reconstituind informatiile intr-un tot unitar. Emisfera dreapta este „sediul” competentei artistice si muzicale, a imaginatiei creatoare.

Sursa:apropo.ro

Exercitiile fizice si memoria

Exerciţiile fizice de intensitate moderată care sunt practicate în mod regulat, precum mersul pe jos, îmbunătăţesc memoria persoanelor în vârstă de peste 55 de ani şi împiedică fenomenul de deteriorare a capacităţilor mintale, asociat procesului de îmbătrânire.

Acesta este primul studiu realizat pe adulţi în vârstă de peste 55 de ani, cu o bună stare de sănătate, care prezentau semne normale de atrofiere a hipocampusului, o regiune a creierului ce joacă un rol major pentru memorie, au precizat cercetătorii de la Universitatea Pittsburgh din statul Pennsylvania, Universitatea Illinois, şi Universitatea Rice din statul Texas, autorii acestui studiu.

Studiul a fost publicat în revista americană Proceedings of the National Academy of Sciences. Studiile precedente au relevat faptul că această zonă cerebrală se micşorează în mod natural pe parcursul vieţii adulte, afectând memoria şi contribuind la creşterea riscului de apariţie a demenţei.

La acest studiu au participat 120 de persoane cu vârstele cuprinse în intervalul 55 de ani – 80 de ani, sedentare şi care nu sufereau de demenţă. Jumătate dintre voluntari au fost incluşi într-un program ce includea mersul pe jos, cu o viteză moderată, timp de 40 de minute pe zi, trei zile pe săptămână. Ceilalţi voluntari au practicat doar câteva exerciţii uşoare.

Un test IRM (imagistică prin rezonanţă magnetică) al creierelor lor a fost efectuat înainte de începerea studiului, apoi după şase luni şi din nou, la sfârşitul studiului, după 12 luni.

Savanţii americani au constatat că voluntarii care au practicat mersul pe jos au beneficiat de o creştere a hipocampusului stâng şi drept cu 2,12%, respectiv 1,97%, după un an.

În schimb, voluntarii din grupul ţintă au suferit o scădere cu 1,4% respectiv 1,43% a celor două regiuni cerebrale, acest fenomen fiind considerat normal, pe măsură ce oamenii înaintează în vârstă.

În opinia cercetătorilor, exerciţiile fizice contribuie la creşterea concentraţiei în organism a unei proteine ce aparţine dintr-o familie de factori neurotrofici esenţiali pentru supravieţuire şi pentru regenerarea neuronilor – etapă vitală pentru formarea unor noi capacităţi de memorare.

O creştere în volum a hipocampusului este asociată cu o creştere a concentraţiei din sânge a acestei proteine.

Studiul a fost finanţat de National Institute of Aging din Statele Unite ale Americii.

Sursa:mediafax