Masca

Masca este cel mai folosit obiect arhaic în tradiția poporului român în perioada Ajunului Crăciunului (24 decembrie), până la Sfântul Ion ( 7 ianuarie ) reprezentând ciclul sărbătorilor de iarnă . Masca joacă numeroase roluri: apotropaice, de purificare, magie, de comunicare cu spiritele strămoşilor, de invocare a duhurilor pentru fertilitate şi rodnicie. Măştile sunt reprezentate prin animale, chipuri de oameni sau fiinţe demoniace. În unele scrieri se arată faptul că această acțiune de a se costuma este de fapt ideea și dorința omului de a se deghiza și de aceea se ascunde după un astfel de obicei pentru a creea bună dispoziție în perioada sărbătorilor de iarnă.Sunt folosite în  Bucovina, Moldova, Maramureș, acolo unde se păstrează tradițiile cu sfințenie, și mai puțin în sudul țării ori în Capitală. Măștile, de toate categoriile, aspectele şi funcţionalităţile sunt folosite în alaiurile de colindători şi urători .

În general, se spune că toate măștile au rolul de a speria spiritele rele de a intra în noul an. Meșteșugurile, definite în general ca îndeletniciri speciale, au suscitat atât interesul cercetătorilor din domeniul complex
al culturii și civilizației tradiționale, cât și al istoricilor și criticilor de artă, al sociologilor și chiar al filosofilor.

Mircea Eliade sustine: „Asemenea ceremonii sunt încã populare în Balcani, în România mai ales, în timpul celor 12 zile din Ajunul Crãciunului, pânã la Boboteazã. La origine, acestea erau ceremonii în legãturã cu întoarcerea periodicã a mortilor si comportau tot felul de mãști animale – cal, caprã, urs (…)”.

În concepția marelui psihiatru Carl Jung, masca reprezintă un concept-cheie al psihologiei, care se referă la imaginea pe care oamenii o prezintă despre ei înșiși în societate. Proiecția acestei măști în exterior este un mecanism de protecție al individului, pentru a afișa o imagine acceptată de cei din jur și pentru a-și proteja vulnerabilitatea, ascunzând, astfel, adevărata lui personalitate, precum și emoțiile, dorințele sau așteptările proprii. Jung i-a dat și o denumire acestei măști – persona, și a argumentat că aceasta poate fi înțeleasă ca parte a personalității false, colective sau sociale.

Pentru cultura populară tradiţională, masca rămâne totuşi un element ale cărui caracteristici – funcţionalitate, limbaj, formă artistică – definesc specificul etnic. Numărul mare de forme al măştilor şi cel al evenimentelor în care prezenţa acestora este determinantă au permis cercetătorilor să realizeze tipologii, axate nu numai pe aspectele privind varietatea formei, dar şi categorii, teme, semnificaţii, simboluri şi mijloace de exprimare artistică, toate acestea desprinse din scenariile obiceiurilor performate.

Surse biblioteca-digitala.ro

Lumina vs.Pomana

       Ziua Morților – căreia în unele zone i se mai spune și Luminata, este marcată pe 1 noiembrie, calendarul Catolic arătând-o ca fiind Ziua Tuturor Sfinților. Această zi este o ocazie pentru a merge la mormintele celor plecați din lumea viilor, a le aranja, a pune pe ele flori, a le aprinde câte o lumânare și a ne gândi la ei.

 

     Există istorici care chiar fac legătura între Halloween și un festival roman al celebrării morților, arătând că suprapunerea Halloweenului cu Ziua Morților nu este deloc o coincidență, pur și simplu existând o perspectivă diferită, în care Halloweenul e tot o sărbătoare a morților, care amintește lumea întunericului și viața de dincolo, însă are un caracter mai pragmatic și o latură strict comercială, spre deosebire de Ziua Morților care pune accent pe latura spirituală.

 

     Ziua Morților – 1 noiembrie, aceasta este o sărbătoare mai mult proprie Ardealului şi religiei catolice.

 

    Halloween este o sărbătoare de origine celtică, preluată astăzi de multe popoare din lumea occidentală, ea răspândindu-se în secolul al XIX-lea prin intermediul imigranților irlandezi  din Statele Unite ale Americii. Sărbătoarea pe care o cunoaştem sub numele de Halloween a fost influenţată, de-a lungul seco­lelor, de numeroase culturi. În Imperiul Roman era Ziua Pomona, la celtici era festivalul Samhain, iar la creştini Sărbătoarea Tuturor Sfinţilor. Vechii celţi credeau că graniţa dintre lumea aceasta şi cea de dincolo se slăbeşte în ziua de Samhain, permiţând spiritelor, bune sau rele, să o traverseze. Strămoşii familiei erau cinstiţi şi invitaţi acasă, în timp ce spiritele rele erau gonite.

 

    Potrivit tradiției Bisericii Romano-Catolice și Greco-Catolice, o parte din sufletele celor morți care nu au fost sfinți ajung în purgatoriu unde se curăță de păcate pentru a putea intra în rai. Chiar dacă este sărbătoare catolică, Ziua Morților este celebrată și de preoții ortodocși care, la cererea familiilor, vin la cimitir pentru a oficia slujbe de pomenire pentru sufletul raposaților. Oricum ar fi, Luminația e o zi deosebită, o zi de suflet pentru creștini, prilej de meditație și de rugăciune, de respect pentru cei morți, iar imaginea cimitirului iluminat te îndeamnă la reculegere și aducere aminte, te face să te gândești că moartea nu este moarte, ci e tot viață, dar altfel.

Sursa :transilvania reporter,glasul aradului

 

Brand-ul Oaia versus Capra

Ministrul Agriculturii, Petre Daea, a explicat de ce preferă oaia ca brand de ţară al României, în loc de frunză, aşa cum a avut ideea ministrul Turismului, Mircea Dobre.

De citit aici.

Acest articol este o tentativa de parodie, asa ca tratati-l ca atare!

Conform învățăturilor creștine, caprele merg în iad, iar oile în rai.

„Lângă oaie, găseşti o frunză, lângă frunză, nu poţi să găseşti o oaie“

„Lângă oaie, găseşti o capră, lângă capră, nu poţi să găseşti o oaie“(parodie,vorba de duh)

Diferenta dintre oi si capre

Constandinu Puilor/Constantin Graur

In calendarul popular, astazi 21 Mai la pomenirea Sfintilor Constantin si Elena intalnim o sarbatoare adresata pasarilor de padure, numita Constandinu Puilor sau Constantin Graur. Se crede ca in aceasta zi, pasarile isi invata puii sa zboare.
Tinand seama ca o noua generatie ameninta recoltele, era interzis sa se munceasca in aceasta zi. Prin odihna de la muncile campului, se credea ca recoltele nu vor fi mancate de pasari.
Ziua de Constandinu Puilor era ultima zi in care se mai semanau porumbul, ovazul si meiul. In popor se spune ca tot ce se seamana dupa aceasta zi, se usuca.
Este ziua in care pastorii hotarasc cine va fi baci, unde se vor face stanele si pe cine vor angaja sa le pazeasca pe timpul pasunatului.
Se masoara si se inseamna pe raboj laptele de la oile fiecaruia.
Pentru apararea de fortele malefice, taranii stateau in jurul unui foc. Prin fumul de la acest foc erau trecute si oile, „ca sa fie ferite de rele”, pe timpul cat vor sta singure, la stana.
Sursa stire:crestinortodox.ro

Kundalini-lumea eternitatii

Marele psiholog german Carl Gustav Jung a fost întotdeauna conştient de rolul său ştiinţific de fenomenologist, mereu receptiv faţă de ambivalenţe şi, în multe privinţe, faţă de pătrunderea ambiguă a inconştientului în domeniul de ego al existenţei conştiente. El a constatat slaba legătură dintre ego şi vastul domeniu impersonal al Sinelui, care e prezentat, în ultimele sale lucrări, ca fiind singura realitate obiectivă şi fundamentală, fiinţele umane putând fi conectate la acesta. Din această perspectivă multilaterală până la complexitatea – care ne lasă perplecşi – a funcţiilor sufletului fiinţei conştiente, totul este incert precum Maya (Iluzia) buddhistă. Occidentul a conceput această Maya ca fiind realitatea şi şi-a axat civilizaţia pe stăpânirea exteriorului, ceea ce a produs propria sa disfuncţie psihică devastatoare întrucât valorile realităţii interioare au fost înăbuşite.
Jung a constatat că indienii nu se referă la personal/impersonal, subiectiv/obiectiv, ci la o conştiinţă personală şi la Kundalini. Cele două nu sunt identificate niciodată: zeităţile sunt total diferite de fiinţele umane. Este necesar să trăieşti aceasta şi să constaţi o prezenţă a conştiinţei stabile înlăuntrul lumii, înainte ca afirmarea detaşării să devină posibilă, pentru a permite realităţii celeilalte, obiective, să se conecteze cu conştientul. Călătoriile lui Jung în Africa şi în India i-au permis confirmarea experienţelor proprii asupra inconştientului, întrucât a obţinut dovada funcţionării acestuia în modelele pre-europene ale epocii sale. El a descris paralela între miturile indienilor Pueblo – la care conştiinţa ascende treptat dintr-un început întunecos şi înceţoşat, parcurgînd o serie de peşteri până la completa trezire, la suprafaţa pământului, în lumina soarelui şi a lunii – pe de o parte, şi sistemul chakrelor, elaborat în Kundalini Yoga, ca o dezvoltare a vieţii impersonale – pe de altă parte.
Jung vedea fiecare chakra ca pe o întreagă lume în sine. De exemplu, la nivelul Mulahdarei se află pământul, lumea noastră conştientă, dar tot aici sunt instinctul şi dorinţa, în mare măsură inconştiente, o stare de participare mistică. Raţiunea joacă un rol minor: furtuni ale emoţiilor pot mătura totul în calea lor. Ciudata elaborare a armelor în lumea modernă nu e altceva decât o tentativă de a controla sau a distruge ameninţarea impulsurilor ce vin din centrele inferioare. Mai rău, multe sunt expresia acestora.
Jung a descoperit că etapele diferenţierii pacienţilor săi au fost elaborate prin vise şi simboluri ce corespundeau celor din misterele cultelor antice. În botez el a văzut mişcarea prin apă, sau călătoria acvatică nocturnă, o reflectare a primejdiilor călătoriei însăşi, botezul fiind un înec simbolic pentru inaugurarea unei vieţi noi. El şi-a dat seama că pentru activarea chakrei Swadisthan trebuia activată însăşi Kundalini, dar a constatat că aceasta se întâmplă spontan şi nu prin practica primejdioasă a tantrismului în care ideea sublimă de Shakti, Kundalini cea pură, e degradată în literalismul unui cult sexual.
Cu toate că Jung nu a practicat o formă organizată de meditaţie, a constatat că atenţia se acumulează în nivelurile profunde ale fiinţei prin mişcarea Sinelui inconştient graţie trezirii lui Kundalini. Apoi, deplasarea animei ducând în adâncurile inconştientului, el a recunoscut-o ca pe o figură imaginală proiectată de Kundalini şi identificată cu aceasta.
Jung a identificat diferitele simboluri ce înconjoară chakrele, cu propriul său sistem. Muladhara, cu imaginea unui elefant (Ganesha), ca pe o structură cuaternară a funcţiilor psihice (chakra are patru petale), corespunzând lumii conştiinţei. Inima, cu simbolismul celui iubit, proiectează imaginea iluminării fiinţei, vioiciunea şi elevaţia. Deasupra, Vishuddhi, Agnya şi Sahasrara despre care a spus foarte puţine, numai că sunt centre complet dezvoltate şi atât de mult deasupra conştiinţei obişnuite, încât nici chiar gândul nu le poate ilumina. În esenţă el a ajuns la concluzia că pentru zeităţi, marile figuri arhetipale, lumea e mai puţin decât un joc de copii, o sămânţă, o potenţialitate pentru viitor. În imensa lor majoritate, oamenii trec prin viaţă adormiţi şi ignoranţi, fiind victime ale împrejurărilor exterioare şi ale constrângerilor interioare, fără a fi trăit câtuşi de puţin, trecând apoi din nou în inconştientul universal. Spre a-l cita pe Socrate: „viaţa necercetată nu merită să fie trăită”. Pentru Jung, trezirea lui Kundalini în afară că reprezintă o posibilitate, înseamnă „a deschide accesul la o lume care este complet diferită de lumea noastră; aceasta este lumea eternităţii”.
John Henshaw, conferenţiar la Fine Arts University din Sydney

Sania si cei 9

Sania Mosului este trasa de 9 reni nazdravani, care pot zbura, numele acestora fiind: Rudolf, Vixen, Blitzen, Comet, Cupid, Dancer, Dasher, Donder si Prancer.

Rudolf – cel mai iubit ren
Rudolph, este cel mai cunoscut si cel mai iubit dintre reni. Are nasul rosu pentru a lumina drumul si a-l ajuta pe Mos sa vada casele tuturor copiilor. El nu apare insa in poemul lui Clement Clarke Moore. Rudolf “s-a nascut” un secol mai tarziu. In 1939 compania Montgomery Ward a vrut sa doneze o carte de povesti promotionala pentru a-si atrage clienti. Robert May a fost ales autorul acestei carti. May a creat un personaj pentru toti copii, dar in special pentru aceea care nu se intregrau in societate, la fel ca si Rudolf, care nu era acceptat pentru ca avea nasul rosu. Se spune ca atunci cand Rudolph era pui, nasul sau a fost atins de Magia Craciunului si de atunci este stralucitor si rosu. Aceasta nemaiintalnita caracteristica la un ren poate avea nenumarate beneficii, cea mai importanta este ghidarea saniei lui Mos Craciun. Conform povestilor, daca in ajun de Craciun vremea este rea, drumul mosului este luminat datorita nasului lui Rudolf.
2.Comet – cel mai viteaz ren
Se spune ca in prima seara in care a condus sania lui Mos Craciun, Comet a evitat un accident teribil: vazand o cometa care se apropia de Pamant, a lovit-o cu coarnele si i-a schimbat orbita. Comet este cel care poate vedea stele chiar si pe timpul zilei.
3.Cupid – renul romantic
Desi are o slujba foarte serioasa si este foarte ocupat, isi gaseste timp sa se ocupe si de povestile romantice ale renilor. Ii place la nebunie sa ii faca pe renii din intreaga lume sa se indragosteasca si sa isi gaseasca perechea.
4.Vixen – cea mai gratioasa
Vixen este cea mai gratioasa dintre reni. Ea a fost salvata la un moment dat de Cupid. Tot atunci s-a indragostit de el. Este recunoscuta pentru frumusetea si stilul gratios de a zbura.
5,6.Dancer si Prancer – cei mai talentati reni
Dancer si Prancer sunt gemeni. Nu identici, dar seamana foarte bine. Amandoi sunt foarte talentati, danseaza, canta si spun bancuri. Sunt cunoscuti pentru aparitiile lor spectaculoase la serbarile de Craciun din satul mosului.
7.Blitzen – renul electric
Acest ren a fost lovit de mai multe ori de fulger si asa si-a capatat numele si este chiar incarcat cu energie electrica. Astfel, el este si busola mosului atunci cand trebuie sa mearga pe furtuna, indicandu-i drumul corect.
8.Dasher – renul sofisticat
Dasher, cel celebru, si-a abandonat cariera in show-bizz pentru a-l ajuta pe Mos. Este cel mai bun ren zburator. Este si cel mai ingrijit ren din turma lui mos Craciun si este capitanul saniei, datorita calitatilor sale de bun zburator.
9.Donder – cel mai constiincios ren
Donder este prima fata-ren care a absolvit academia de tragatori de sanie si se ocupa de antrenamentul intregii echipe de reni. Este si este cea mai disciplinata. Din aceasta cauza nu se intelege prea bine cu Dasher. Ea crede ca ar fi mai potrivita pentru rolul de capitan al saniei decat Dasher.

Sursa:interferente.ro

Legenda lui Mos Neculai

Legenda lui Mos Nicolae este o poveste foarte populara si foarte frumoasa, insa Nicolae din Myra a existat in realitate, fiind cunoscut in lumea crestina ca Sfantul Nicolae, arhiereu de Myra, Turcia.
Sfantul Nicolae s-a nascut aproximativ in 280 in Patara, Lichia, in sudul Turciei de astazi, intr-o familie de crestini bogati si credinciosi. Parintii sai (tatal Teofan si mama Nona) au murit intr-o epidemie cand el era inca un copil. Nicolae si-a folosit de atunci intreaga avutie ajutorarii oamenilor saraci, bolnavi si suferinzi. Intreaga sa viata sta sub semnul facerii de minuni, a salvat de la inec un credincios care i-a cerut ajutorul prin rugaciuni, a salvat o corabie de la scufundare prin oprirea unei furtuni pe mare, a scos oameni nevinovati din temnite, a vindecat oameni de boli incurabile, le-a redat vederea, auzul sau graiul.
In perioada Imperiului Roman, crestinii erau persecutati, asa ca Sfantul Nicolae a fost intemnitat din cauza credintei lui, murind pe 6 decembrie 342 la Myra, Turcia.
Ziua mortii lui a devenit ziua Sfantului Nicolae, moment in care sunt sarbatorite atat faptele lui de sfant, cat si povestile ce au dus la nasterea legendei lui Mos Nicolae.
Legenda spune ca trei surori, fetele unui nobil sarac, nu se puteau marita datorita situatiei financiare precare. Se spune ca atunci cand fata cea mare a ajuns la vremea maritisului, Nicolae, ajuns deja episcop, a lasat noaptea, la usa casei nobilului, un saculet cu aur.
Povestea s-a repetat intocmai si cand a venit vremea de maritis pentru cea de a doua fata. Cand i-a venit vremea si celei de a treia fete, nobilul a stat de paza pentru a afla cine era cel care le-a facut bine fetelor sale. In acea noapte, nobilul a stat de paza si l-a vazut pe cardinalul care lasa saculetul cu aur. Se spune ca Sfantul Nicolae s-a urcat pe acoperis si a dat drumul saculetului prin hornul casei, intr-o soseta pusa la uscat, motiv pentru care a aparut obiceiul agatarii sosetelor de semineu.
Dupa ce tatal fetelor a vazut cele intamplate, Nicolae l-a rugat sa pastreze secretul, insa acesta nu a rezistat tentatiei de a povesti mai departe. De atunci, oricine primea un cadou neasteptat ii multumea lui Nicolae pentru el. Cei trei saculeti cu aur facuti cadou fetelor de nobil au devenit simbolul Sfantului Nicolae sub forma a trei bile de aur (in iconografia apuseana).
In secolul al XII-lea, calugaritele franceze, inspirate de fapta de milostenie a Sfantului Nicolae cu cele trei fete salvate de la prostitutie, in ajunul praznuirii lui au inceput sa faca cadouri familiilor nevoiase in ciorapi. Asa s-a nascut „Mos Nicolae”.
O alta legenda spune ca Dumnezeu i-a chemat la el pe Sfantul ierarh Nicolae si pe Sfantul Casian Roman. Cei doi sfinti s-au imbracat in vesminte stralucitoare si au pornit la intalnirea cu Domnul. Pe drum, cei doi au zarit un carutas a carui caruta se infundase in noroi. La vederea omului aflat in necaz, Sfantul Casian, in loc sa dea o mana de ajutor, a plecat pentru a nu intarzia la intalnirea cu Dumnezeu. In schimb, Sfantul Nicolae l-a ajutat pe taran, si-a murdarit hainele si nu a ajuns la timp. Ajuns primul, Sfantul Casian a fost intampinat de Dumnezeu cu o politete rece. Dumnezeu i-a spus: „Esti punctual, impecabil in tinuta, dar iti lipseste ceea ce lui Nicolae ii prisoseste: dragostea fata de aproape“. Asa se explica ca numele Sfantului Nicolae este purtat de atatia oameni, este praznuit si proslavit in fiecare an, pe cand numele Sfantului Casian este mai rar, iar praznuirea lui se face o data la patru ani, pe 29 februarie.
Tot potrivit legendei, Nicolae de Myra ar fi fost unul din cei 318 participanti ai primului Conciliu din 325, de la Niceea, astazi İznik, Turcia.

Scrisoare catre Mos Nicolae

Prima data cand iti scriu
Si am mana tremuranda
Stiu ca tu aduci mereu
La copii rasplata multa.

Eu am fost copil cuminte
Si mi-am pregatit din timp
Niste ghetute frumoase
Ca sa pui din al tau prea plin.

Milostiv te stim cu totii
Incarcat cu jucarii
Mi-as dori ca-n toata lumea
S-aduci numai bucurii.

Daruri multe la copii
Sa aduci in prag de seara
Ghetele iar stau cuminti
Minunea ca sa o vada.
(Autor: Lazar Adina)

Sursa legenda :interferente.ro
Sursa poezie:interferente.ro

Gadinetul schiop

Traditii romanesti / 30 Noiembrie – „Noaptea Sfântului Andrei”

Ziua Sfantului Andrei se cheama si Ziua lupului sau Gadinetul schiop. Se stie ce a simbolizat lupul pentru daci, daca insusi steagul lor avea infatisarea unui balaur cu cap de lup. Se credea si inca se mai crede si acum ca in ziua de 30 noiembrie, lupul devine mai sprinten, isi poate indoi gatul teapan si nimic nu scapa dinaintea lui. De aici si credinta ca „isi vede lupul coada”. Ziua se serbeaza prin nelucru in casa, ca sa nu strice lupii vitele. Primejdia nu este numai pentru vite, ci si pentru oamenii care indraznesc sa plece la drum, in ziua cand porneste si luparia.

In noaptea de 30 noiembrie lupii se aduna, iar Sf. Andrei imparte prada, pentru iarna care incepe, fiecarui lup. Ca sa-si apere gospodaria de lupi, se obisnuieste si astazi la tara sa se unga tarusii de la poarta, ferestrele si pragul usilor cu usturoi. In unele parti se ung cu usturoi chiar si fantanile. Alti gospodari fac o cruce de ceara si o lipesc la vite, insa numai la cele de parte barbateasca: boi, berbeci, armasari, tapi, si anume pe cornul din dreapta.

Noaptea strigoilor

In credintele poporului roman de pretutindeni, in noaptea de catre Sf. Andrei, pe 29 noiembrie, ies sau umbla strigoii. Cine sunt strigoii? Sunt spirite ale mortilor, care nu ajung in lumea de „dincolo” dupa inmormantare, sau refuza sa se mai intoarca „acolo” dupa ce isi viziteaza rudele, la marile sarbatori calendaristice.

Strigoii morti devin foarte periculosi pentru cei vii: iau viata rudelor apropiate, aduc boli, grindina si alte suferinte. Dupa relele provocate si locul unde activeaza, ei pot fi de apa si de uscat, de vite si de stupi, de ploi si de foc. Ei calatoresc pe Pamant si pe ape, strigand si miorlaind, calare pe melita, pe coada de matura, pe butoi sau in butoi.

Prin unele parti, se crede ca acesti strigoi iau coasele si limbile de melita pe care le gasesc pe afara, prin curtile oamenilor si se duc la hotare, unde se bat cu ele. Femeile au grija ca asemenea obiecte sa nu fie lasate afara. Se mai spune ca ei danseaza pe la raspantiile drumurilor, pana la cantatul cocosilor. Ei se bat cu strigoii vii, adica cu strigoii-oameni. A doua zi, acestia se cunosc dupa zgarieturile ce le au pe fata.

Babele sau oamenii-strigoi, inainte de a iesi din casa pe horn, se ung pe talpi cu untura. Adeseori ei trag si clopotele pe la biserica. Cand nu au cu cine sa se razboiasca, se duc pe la casele oamenilor, dar toate gospodinele au luat masuri de aparare: au mancat usturoi, s-au uns pe frunte, pe piept, pe spate si la incheieturile trupului. Au uns ferestrele, usile, hornurile, scarile, clantele usilor, boii si vacile la coarne, clestele, lada si toporul. Pe alocuri, usturoiul este tavalit mai intai prin funingine. Unii astupa si hornul sobei. Daca strigoii nu gasesc nici un loc pe unde sa intre in casa, atunci cauta sa-i cheme afara pe cei dinauntru. Strigoiul vine si striga la fereastra: „Ai mancat usturoi?”. Daca omul raspunde, il muteste; iar daca tace, se duce in treaba sa si incearca pe la cei care n-au mancat usturoi.

Tot din cauza lupilor nu se matura toata ziua, nu se da gunoiul afara, nu se ranesc grajdurile, nu se piaptana, nu se fac zgarieturi, nu se face pomana si nu se da nimic cu imprumut. Daca stapanii casei nu muncesc, lupul nu se poate apropia. Totusi, cand soarta scrie altfel, primejdia nu se poate indeparta, caci peste cele hotarate de Sf. Andrei, nimeni nu poate trece.
În acea noapte vorbesc toate animalele, dar cine le asculta ce spun, moare. La miezul noptii de Sf. Andrei se deschid cerurile.

Sursa:desprecopii.com

555

Pregatiti-va pentru octombrie ,care are 5 zile de vineri,5 zile de sambata si 5 zile de duminica.Este un caz unic: conform calendarului babilonian ,se inampla odata la 555 ani.Se numeste ,,a zecea fericire” pentru ca octombrie este a10 a luna ,care are 5 sfarsituri de saptamana.Urmand traditia Calendelor cine va impartasi acest mesaj cu 5 prieteni inainte de a5a zi de sfarsit de luna,va avea 5 ani cu buni .,plini de noroc.Si deasemenea in octombrie este anul 10-10-10. Succes!!!! Eu am ales sa impartasesc acest mesaj cu voi totii!!

Sursa:preluare din scribd.ro

Festivalului Religios „Sf. Ierarh Mucenic Teodosie de la Brazi”.

Ieri, s-au încheiat înscrierile pentru toate secţiunile incluse în cea de-a doua ediţie a Festivalului Religios „Sf. Ierarh Mucenic Teodosie de la Brazi”.

Manifestarea, iniţiată şi organizată de Primăria oraşului Panciu, în colaborare cu Arhiepiscopia Buzăului şi Vrancei, Inspectoratul Şcolar Vrancea şi Protoieria Panciu, dar şi cu liceele „Ioan Slavici” şi „Al. I. Cuza”, cu sprijinul deputatului social-democrat de Vrancea Ciprian Nica şi al preotului Ioan Ciobotea, reprezentantul Protoieriei Adjud, va debuta în cadru festiv sâmbătă, 25 septembrie, de la orele 10.30, în faţa Casei de Cultură din localitatea Panciu şi se va desfăşura, începând cu orele 13.00, la Mănăstirea Brazi.

Concursul va avea trei secţiuni, respectiv
–Creaţie literară,
–Artă creştină
– Cântec de toacă.
La Creaţie literară, tema propusă, „Sfinţii români, mărturisitori ai dreptei credinţe”, se va concretiza în eseuri care vor urmări, printre altele, cunoaşterea de către elevi a vieţii sfinţilor care au trăit pe meleagurile noastre.
La secţiunea Artă creştină vor intra în concurs icoane realizate pe suport de sticlă, lemn sau pânză, dar şi lucrări de grafică. Toate acestea vor fi vernisate la Mănăstirea Brazi şi vor fi evaluate de către o comisie formată din cel puţin trei persoane, personalităţi şi specialişti în domeniu, propuşi de organizatori. Comisii similare vor fi desemnate atât pentru jurizarea creaţiilor literare, cât şi a concurenţilor de la Cântecul de toacă. La aceasta din urmă, fiecare parohie/şcoală va putea participa cu maxim doi interpreţi pentru fiecare ciclu şcolar. Potrivit regulamentului, ei vor trebui să poarte ţinuta populară a locului de provenienţă.
Fiecare câştigător al locurilor I, II şi III, dar şi cei care vor obţine menţiuni, vor fi recompensaţi cu premii şi diplome, iar lucrările premiate la secţiunea literară vor fi pu-blicate în reviste de specialitate, precum şi în cele ale Arhiepiscopiei Buzăului şi Vrancei.

sursa:monitorul de vrancea