Constandinu Puilor/Constantin Graur

birdIn calendarul popular, astazi 21 Mai la pomenirea Sfintilor Constantin si Elena intalnim o sarbatoare adresata pasarilor de padure, numita Constandinu Puilor sau Constantin Graur. Se crede ca in aceasta zi, pasarile isi invata puii sa zboare.
Tinand seama ca o noua generatie ameninta recoltele, era interzis sa se munceasca in aceasta zi. Prin odihna de la muncile campului, se credea ca recoltele nu vor fi mancate de pasari.
Ziua de Constandinu Puilor era ultima zi in care se mai semanau porumbul, ovazul si meiul. In popor se spune ca tot ce se seamana dupa aceasta zi, se usuca.
Este ziua in care pastorii hotarasc cine va fi baci, unde se vor face stanele si pe cine vor angaja sa le pazeasca pe timpul pasunatului.
Se masoara si se inseamna pe raboj laptele de la oile fiecaruia.
Pentru apararea de fortele malefice, taranii stateau in jurul unui foc. Prin fumul de la acest foc erau trecute si oile, “ca sa fie ferite de rele”, pe timpul cat vor sta singure, la stana.
Sursa stire:crestinortodox.ro

Plimbari cu vaporasul pe gratis

Bucureştenii se vor putea plimba gratuit cu vaporaşul pe lacul Herăstrău, luni, începând cu ora 12.00, Administraţia Lacuri, Parcuri şi Agrement organizând şi un eveniment cu fanfară militară, o slujbă religioasă şi o paradă de ambarcaţiuni, de Ziua Marinei Române.
Turiştii şi bucureştenii vor sărbători Ziua Marinei, luni, la Debarcaderul Central (Pavilion H) din zona Lacului Herăstrău, potrivit unui comunicat de presă al Administraţiei Lacuri, Parcuri şi Agrement (ALPAB).

Începând cu ora 12.00 şi până la ora 20.00, vizitatorii sunt aşteptaţi la plimbări gratuite cu vaporaşul pe lac.

Evenimentul va începe cu ridicarea pavilionului si a marelui pavoaz, în prezenţa gărzii de onoare şi a fanfarei militare, după care vor urma oficierea unei slujbe religioase de comemorare a marinarilor căzuţi la datorie, apariţia “zeului Neptun”, parada vaporaşelor si lăsarea la apă a ancorei de flori.

Marinarii ALPAB vor încheia programul cu jocuri marinăreşti tradiţionale, precum trasul la parâmă şi umplerea butoaielor cu apă.

“În această zi specială pentru marinarii români vom sărbători pe Lacul Herăstrău devotamentul şi pasiunea cu care aceştia şi-au dus la îndeplinire misiunile. Îi aşteptăm cu drag pe toţi cei care vor dori să ne fie alături la acest eveniment, ocazie cu care vom oferi vizitatorilor plimbări gratuite cu vaporaşul”, a declarat Radu Popa, director general ALPAB, citat în comunicatul de presă.

Pe Lacul Herăstrău vor fi prezente 12 ambarcaţiuni, cu un număr total de 400 de locuri.

De asemenea, vor fi disponibile pentru plimbări 60 de bărci cu rame şi 60 de hidrobiciclete, care pot fi închiriate pentru cinci lei pe oră-bărcile şi 10 lei pe oră-hidrobicicletele.

Începând de marţi, bucureştenii vor plăti pentru o plimbare cu vaporaşul cinci lei pentru adulţi şi doi lei pentru copii şi pensionari.

Sursa:mediafax

Impanatul boului

Un obicei unic în ţară de Rusalii se ţine în localitatea clujeană Batin. Aici se organizează “împănatul boului“, eveniment ce constă într-o procesiune care se desfăşoară pe uliţele satului, personajul principal fiind un bou împodobit cu ghirlande de flori.
În zorii zilei de Rusalii, un grup de tineri din sat fac din flori de câmp şi spice de grâu o cunună ce va fi aşezată pe coarnele boului, ea reprezentând simbolul rodniciei. După slujba de la biserică, ei pornesc, călare, de la un capăt la altul al satului, urmaţi de alaiul de fete care însoţesc boul împăunat cu crengi verzi, flori şi beteală, dar şi de muzicanţi. Alaiul astfel format opreşte în dreptul caselor, iar ţăranii stropesc boul cu apă ca să aibă parte de belşug la toamnă.

Alţii plătesc pentru onoarea de a se fi oprit boul în dreptul casei lor. Când ajunge în dreptul bisericii, boul este alungat de călăreţi de pe un deal, iar fata care-l prinde prima de coarne ştie că se va mărita în anul respectiv. Totul se încheie cu o petrecere la căminul cultural în care se dansează până târziu.
Impanatul boului sau sărbătoarea moşceilor este un spectacol folcloric al încrederii omului în triumful Soarelui a cărui energie dă siguranţă belşugului şi speranţă de bunăstare. Obiceiul este o perpetuare a unor ritualuri mitice din vremea dacilor care atribuiau unor forţe divine puternica revărsare de lumină, căldură şi culoare ce declanşază spre sfârşitul primăverii o fantastică explozie vegetativă care înveseleşte lumea şi sufletul omului”, a declarat etnologul Vasile Cosma. Impanatul boului se mai pratică şi în satele Tăure, Căianu Mic, Chintelnic şi Şieu Cristur

Legenda lui Mos Neculai

Legenda lui Mos Nicolae este o poveste foarte populara si foarte frumoasa, insa Nicolae din Myra a existat in realitate, fiind cunoscut in lumea crestina ca Sfantul Nicolae, arhiereu de Myra, Turcia.
Sfantul Nicolae s-a nascut aproximativ in 280 in Patara, Lichia, in sudul Turciei de astazi, intr-o familie de crestini bogati si credinciosi. Parintii sai (tatal Teofan si mama Nona) au murit intr-o epidemie cand el era inca un copil. Nicolae si-a folosit de atunci intreaga avutie ajutorarii oamenilor saraci, bolnavi si suferinzi. Intreaga sa viata sta sub semnul facerii de minuni, a salvat de la inec un credincios care i-a cerut ajutorul prin rugaciuni, a salvat o corabie de la scufundare prin oprirea unei furtuni pe mare, a scos oameni nevinovati din temnite, a vindecat oameni de boli incurabile, le-a redat vederea, auzul sau graiul.
In perioada Imperiului Roman, crestinii erau persecutati, asa ca Sfantul Nicolae a fost intemnitat din cauza credintei lui, murind pe 6 decembrie 342 la Myra, Turcia.
Ziua mortii lui a devenit ziua Sfantului Nicolae, moment in care sunt sarbatorite atat faptele lui de sfant, cat si povestile ce au dus la nasterea legendei lui Mos Nicolae.
Legenda spune ca trei surori, fetele unui nobil sarac, nu se puteau marita datorita situatiei financiare precare. Se spune ca atunci cand fata cea mare a ajuns la vremea maritisului, Nicolae, ajuns deja episcop, a lasat noaptea, la usa casei nobilului, un saculet cu aur.
Povestea s-a repetat intocmai si cand a venit vremea de maritis pentru cea de a doua fata. Cand i-a venit vremea si celei de a treia fete, nobilul a stat de paza pentru a afla cine era cel care le-a facut bine fetelor sale. In acea noapte, nobilul a stat de paza si l-a vazut pe cardinalul care lasa saculetul cu aur. Se spune ca Sfantul Nicolae s-a urcat pe acoperis si a dat drumul saculetului prin hornul casei, intr-o soseta pusa la uscat, motiv pentru care a aparut obiceiul agatarii sosetelor de semineu.
Dupa ce tatal fetelor a vazut cele intamplate, Nicolae l-a rugat sa pastreze secretul, insa acesta nu a rezistat tentatiei de a povesti mai departe. De atunci, oricine primea un cadou neasteptat ii multumea lui Nicolae pentru el. Cei trei saculeti cu aur facuti cadou fetelor de nobil au devenit simbolul Sfantului Nicolae sub forma a trei bile de aur (in iconografia apuseana).
In secolul al XII-lea, calugaritele franceze, inspirate de fapta de milostenie a Sfantului Nicolae cu cele trei fete salvate de la prostitutie, in ajunul praznuirii lui au inceput sa faca cadouri familiilor nevoiase in ciorapi. Asa s-a nascut “Mos Nicolae”.
O alta legenda spune ca Dumnezeu i-a chemat la el pe Sfantul ierarh Nicolae si pe Sfantul Casian Roman. Cei doi sfinti s-au imbracat in vesminte stralucitoare si au pornit la intalnirea cu Domnul. Pe drum, cei doi au zarit un carutas a carui caruta se infundase in noroi. La vederea omului aflat in necaz, Sfantul Casian, in loc sa dea o mana de ajutor, a plecat pentru a nu intarzia la intalnirea cu Dumnezeu. In schimb, Sfantul Nicolae l-a ajutat pe taran, si-a murdarit hainele si nu a ajuns la timp. Ajuns primul, Sfantul Casian a fost intampinat de Dumnezeu cu o politete rece. Dumnezeu i-a spus: „Esti punctual, impecabil in tinuta, dar iti lipseste ceea ce lui Nicolae ii prisoseste: dragostea fata de aproape“. Asa se explica ca numele Sfantului Nicolae este purtat de atatia oameni, este praznuit si proslavit in fiecare an, pe cand numele Sfantului Casian este mai rar, iar praznuirea lui se face o data la patru ani, pe 29 februarie.
Tot potrivit legendei, Nicolae de Myra ar fi fost unul din cei 318 participanti ai primului Conciliu din 325, de la Niceea, astazi İznik, Turcia.

Scrisoare catre Mos Nicolae

Prima data cand iti scriu
Si am mana tremuranda
Stiu ca tu aduci mereu
La copii rasplata multa.

Eu am fost copil cuminte
Si mi-am pregatit din timp
Niste ghetute frumoase
Ca sa pui din al tau prea plin.

Milostiv te stim cu totii
Incarcat cu jucarii
Mi-as dori ca-n toata lumea
S-aduci numai bucurii.

Daruri multe la copii
Sa aduci in prag de seara
Ghetele iar stau cuminti
Minunea ca sa o vada.
(Autor: Lazar Adina)

Sursa legenda :interferente.ro
Sursa poezie:interferente.ro

Craciunul copiilor

Mos Nicolae va asteapta intre 3 si 5 decembrie la targul de produse traditionale

Targul national de produse ecologice, traditionale si naturale cu produse obtinute in ferme si gospodarii taranesti, va asteapta in acest weekend, intre orele 09.00 – 18.00, la Academia de Stiinte Agricole si Silvice Grigore Ionescu Sisesti din Bucuresti.

Si pentru ca la sfarsitul acestei saptamani vine Mos Nicolae, veti gasi foarte multe surprize pentru cei mici.

Putini dintre noi stim ca Sfantul Nicolae a fost un personaj real. A trait in secolul IV, a fost episcop de Myra si un drept aparator al credintei. In traditiile romanesti are atributiile unui sfant: apare pe cal alb vestind prima zapada ce va cadea in decembrie, pazeste soarele, stapaneste apele si este patronul corabierilor si al podarilor. La Sfantul Nicolae se rugau ostenii cand plecau la lupta. Sin Nicoara ajuta vaduvele, orfanii si fetele sarace, carora le face zestre ca sa se marite. La Sfantul Nicolae se roaga si hotii, ca sa-i ajuta la ispravile lor.

Sarbatoarea Sfantului Nicolae mai este cunoscuta si sub numele de Craciunul Copiilor. In ajunul sarbatorii sale, Sfantul Nicolae aduce daruri copiilor cuminti sau imparte nuieluse celor care au facut trasnai.
Organizatorii „Targului national” invita toate familiile sa-si aduca copiii, care vor petrece o zi de neuitat in spatiul dedicat lor la ASAS. Cu aceasta ocazie, ei vor afla direct de la producatori cum e asteptat Mos Nicolae acasa la ei, fie in Maramures, Moldova, Oltenia sau Transilvania iar in ghetutele lor vor putea gasi multe dulciuri si amintiri alese de la Targul de produse traditionale de Academia de Stiinte Agricole si Silvice adevarate surprize sanatoase de la Mos Nicolae.

De asemenea, aleea targului ii va introduce in lumea povestilor iernii prin multe oferte de carte aduse de editura Semne pentru toate varstele. Copiii vor putea alege de la carti de colorat, carti de povesti sau de divertisment, enciclopedii pentru copiii, literatura Fantasy, literatura universala si multe surprize.
Ce mai putem gasi?Vezi aici!

Sursa:mondenews

Gadinetul schiop

Traditii romanesti / 30 Noiembrie – “Noaptea Sfântului Andrei”

Ziua Sfantului Andrei se cheama si Ziua lupului sau Gadinetul schiop. Se stie ce a simbolizat lupul pentru daci, daca insusi steagul lor avea infatisarea unui balaur cu cap de lup. Se credea si inca se mai crede si acum ca in ziua de 30 noiembrie, lupul devine mai sprinten, isi poate indoi gatul teapan si nimic nu scapa dinaintea lui. De aici si credinta ca “isi vede lupul coada”. Ziua se serbeaza prin nelucru in casa, ca sa nu strice lupii vitele. Primejdia nu este numai pentru vite, ci si pentru oamenii care indraznesc sa plece la drum, in ziua cand porneste si luparia.

In noaptea de 30 noiembrie lupii se aduna, iar Sf. Andrei imparte prada, pentru iarna care incepe, fiecarui lup. Ca sa-si apere gospodaria de lupi, se obisnuieste si astazi la tara sa se unga tarusii de la poarta, ferestrele si pragul usilor cu usturoi. In unele parti se ung cu usturoi chiar si fantanile. Alti gospodari fac o cruce de ceara si o lipesc la vite, insa numai la cele de parte barbateasca: boi, berbeci, armasari, tapi, si anume pe cornul din dreapta.

Noaptea strigoilor

In credintele poporului roman de pretutindeni, in noaptea de catre Sf. Andrei, pe 29 noiembrie, ies sau umbla strigoii. Cine sunt strigoii? Sunt spirite ale mortilor, care nu ajung in lumea de “dincolo” dupa inmormantare, sau refuza sa se mai intoarca “acolo” dupa ce isi viziteaza rudele, la marile sarbatori calendaristice.

Strigoii morti devin foarte periculosi pentru cei vii: iau viata rudelor apropiate, aduc boli, grindina si alte suferinte. Dupa relele provocate si locul unde activeaza, ei pot fi de apa si de uscat, de vite si de stupi, de ploi si de foc. Ei calatoresc pe Pamant si pe ape, strigand si miorlaind, calare pe melita, pe coada de matura, pe butoi sau in butoi.

Prin unele parti, se crede ca acesti strigoi iau coasele si limbile de melita pe care le gasesc pe afara, prin curtile oamenilor si se duc la hotare, unde se bat cu ele. Femeile au grija ca asemenea obiecte sa nu fie lasate afara. Se mai spune ca ei danseaza pe la raspantiile drumurilor, pana la cantatul cocosilor. Ei se bat cu strigoii vii, adica cu strigoii-oameni. A doua zi, acestia se cunosc dupa zgarieturile ce le au pe fata.

Babele sau oamenii-strigoi, inainte de a iesi din casa pe horn, se ung pe talpi cu untura. Adeseori ei trag si clopotele pe la biserica. Cand nu au cu cine sa se razboiasca, se duc pe la casele oamenilor, dar toate gospodinele au luat masuri de aparare: au mancat usturoi, s-au uns pe frunte, pe piept, pe spate si la incheieturile trupului. Au uns ferestrele, usile, hornurile, scarile, clantele usilor, boii si vacile la coarne, clestele, lada si toporul. Pe alocuri, usturoiul este tavalit mai intai prin funingine. Unii astupa si hornul sobei. Daca strigoii nu gasesc nici un loc pe unde sa intre in casa, atunci cauta sa-i cheme afara pe cei dinauntru. Strigoiul vine si striga la fereastra: “Ai mancat usturoi?”. Daca omul raspunde, il muteste; iar daca tace, se duce in treaba sa si incearca pe la cei care n-au mancat usturoi.

Tot din cauza lupilor nu se matura toata ziua, nu se da gunoiul afara, nu se ranesc grajdurile, nu se piaptana, nu se fac zgarieturi, nu se face pomana si nu se da nimic cu imprumut. Daca stapanii casei nu muncesc, lupul nu se poate apropia. Totusi, cand soarta scrie altfel, primejdia nu se poate indeparta, caci peste cele hotarate de Sf. Andrei, nimeni nu poate trece.
În acea noapte vorbesc toate animalele, dar cine le asculta ce spun, moare. La miezul noptii de Sf. Andrei se deschid cerurile.

Sursa:desprecopii.com

Sfanta Vineri

An de an, ziua cunoscuta in calendarul popular ca sarbatoarea SFINTEI VINERI DE TOAMNA a devenit prin contaminare si celebrarea religioasa a SFINTEI PARASCHEVA, numele ei insemnind in limba greaca Vineri.
In folclorul romanesc, in traditiile populare, in practicile cotidiene, oamenii satelor respectau nu numai ciclul hristic si cel marianic, ca si acela al Sfintilor Apostoli si Mucenici, ci si pe cele trei divinitati feminine ale saptaminii, Sfinta Miercuri, Sfinta Vineri si Sfinta Duminica. Fiecare din aceste zile avea importanta si semnificatia ei, insotite de credinte, practici si interdictii, care trebuiau sa intareasca protectia divinitatii respective. Sfinta Miercuri si Sfinta Vineri erau celebrate prin post si rugaciune, fiind considerate si aparatoarele animalelor din gospodarie si ale divinitatilor padurii. “Sfinta Duminica e cea mai mare sarbatoare din saptamina”- ne spunea batrina Marina Toma, din satul Pietroasa, Bihor – ea e ziua Domnului si a Invierii lui Hristos. O semnificatie deosebita aveau cele doua “Vineri Mari” ale anului, Vinerea din Saptamina Patimilor, fixata in apropierea echinoctiului de primavara, si Vinerea Mare de Toamna, dupa echinoctiul de toamna. Aceste zile insemnate, sarbatorite prin post, pocainta si rugaciune, reprezentau o simetrie astronomica si cultica cu mare semnificatie in ciclul spiralic al anului si al obiceiurilor, care se derulau intre echinoctii si solstitii. Sarbatorita de traditiile precrestine in luna octombrie, “pe luna plina” se celebreaza in miez de toamna, cind desfrunzirea arborilor si “incaruntirea” cimpurilor, de brumele timpurii, anuntau “imbatrinirea timpului” si incheierea ciclului calendaristic.
Fiind in preajma iernii, cind “vremarile” ne reamintesc schimbarile atmosferice care nu vor intirzia sa se faca simtite, sarbatoarea Sfintei Parascheva are si conotatii premonitive, in practicile pastorale. In dimineata acestei zile, pacurarii se uita cum au dormit oile in stina. Daca s-au adunat unele linga altele, e semn de iarna grea, iar daca s-au culcat razlete, inseamna ca iarna va fi blinda. In aceeasi zi “se aleg turmele si se dau berbecii la oi”.

Gospodarii isi aduc acasa vitele de la pasunile montane, lasind padurile si poienile in seama “jivinelor”. Intorc apoi protapul spre fundul surii, adapostindu-si uneltele agricole si pregatind sania pentru drumurile inzapezite. O fac cu gesturi ferme de oameni care-si cunosc rosturile, o fac cu siguranta omului care si-a indeplinit munca si a cules roade, dar si cu tristetea dorului de primavara, “caci cine stie cum va fi norocul si sorocul vietii”…

Femeile string firele de par de lup, de urs si de cerb care au ramas pe tufele de boz si de alun, ca sa-si afume copiii si animalele din gospodarie, ferindu-i de boli, de deochi, de nenoroc. Oamenii se scaldau inaintea rasaritului soarelui, in apele curgatoare, ca sa fie feriti de boli si friguri tot anul.

In tinuturile Transilvaniei, rugaciunile inchinate Sfintei Vineri se contopesc adesea cu cele adresate Maicii Domnului, indeosebi in descintecele de sanatate, asa cum le-a cules etnologul Marius Dan Dragoi, din satele de la poalele Muntilor Tiblesului (Dragoi, 2003, p. 326; idem, 2002, p. 79-81). Iata una din aceste rugaciuni populare pe care a cules-o in satul Agries, zona Nasaud:

“Vineri, Vinerea,
Doamna tinerea
Inima ma-nfruntea
Nime-n lume n-auzea
O avut Lazar doua fete
Pe una o chema Maria Magdalina
Pe una Dalba Rusalina
S-o dus in cimpul Rusalimului
Sa culeaga noua floricele
N-o aflat.
O aflat o dalbioara,
Dalbioara s-o facut stupioara,
Stupioara s-o aprins
Maica Sfinta asa o zis:
Ca cine a zice rugaciunile Sfintei Vineri
Joi seara de tri ori
Vineri dimineata de patru ori
L-a scoate din maguri, din pacuri,
Din broaste ca vacile
Din viermii cei bestinsi
Din viermii cei neadormiti. Amin”.

Sursa:ziarulfaclia.ro
Sursa foto:teocreativ.ro

Festivalului Religios „Sf. Ierarh Mucenic Teodosie de la Brazi”.

Ieri, s-au încheiat înscrierile pentru toate secţiunile incluse în cea de-a doua ediţie a Festivalului Religios „Sf. Ierarh Mucenic Teodosie de la Brazi”.

Manifestarea, iniţiată şi organizată de Primăria oraşului Panciu, în colaborare cu Arhiepiscopia Buzăului şi Vrancei, Inspectoratul Şcolar Vrancea şi Protoieria Panciu, dar şi cu liceele „Ioan Slavici” şi „Al. I. Cuza”, cu sprijinul deputatului social-democrat de Vrancea Ciprian Nica şi al preotului Ioan Ciobotea, reprezentantul Protoieriei Adjud, va debuta în cadru festiv sâmbătă, 25 septembrie, de la orele 10.30, în faţa Casei de Cultură din localitatea Panciu şi se va desfăşura, începând cu orele 13.00, la Mănăstirea Brazi.

Concursul va avea trei secţiuni, respectiv
-Creaţie literară,
-Artă creştină
- Cântec de toacă.
La Creaţie literară, tema propusă, „Sfinţii români, mărturisitori ai dreptei credinţe”, se va concretiza în eseuri care vor urmări, printre altele, cunoaşterea de către elevi a vieţii sfinţilor care au trăit pe meleagurile noastre.
La secţiunea Artă creştină vor intra în concurs icoane realizate pe suport de sticlă, lemn sau pânză, dar şi lucrări de grafică. Toate acestea vor fi vernisate la Mănăstirea Brazi şi vor fi evaluate de către o comisie formată din cel puţin trei persoane, personalităţi şi specialişti în domeniu, propuşi de organizatori. Comisii similare vor fi desemnate atât pentru jurizarea creaţiilor literare, cât şi a concurenţilor de la Cântecul de toacă. La aceasta din urmă, fiecare parohie/şcoală va putea participa cu maxim doi interpreţi pentru fiecare ciclu şcolar. Potrivit regulamentului, ei vor trebui să poarte ţinuta populară a locului de provenienţă.
Fiecare câştigător al locurilor I, II şi III, dar şi cei care vor obţine menţiuni, vor fi recompensaţi cu premii şi diplome, iar lucrările premiate la secţiunea literară vor fi pu-blicate în reviste de specialitate, precum şi în cele ale Arhiepiscopiei Buzăului şi Vrancei.

sursa:monitorul de vrancea

Obrejenie sau Pobrejenie

„Denumirile sărbătorii populare citate mai sus, denumiri derivate din cuvântul slav «obrejenie», ce înseamnă «transformare», «prefacere» sau chiar «schimbare», amintesc indubitabil de episodul biblic în care Faţa Domnului Iisus Hristos «a strălucit (…) ca soarele, iar veşmintele Lui s-au făcut albe ca lumina» (Matei – 17, 2)“ după cum a menţionat Marcel Lutic, în acest moment şi natura fiind în acord pentru că îşi preface, îşi schimbă „veşmintele“ sale. În acest context, sensurile sărbătorii populare se grupează, mai toate, în jurul ideii de schimbare, inclusiv a veşmintelor oamenilor, a mai spus Marcel Lutic.

În tradiţia populară, la sărbătoarea de Obrejenie sau Pobrejenie are loc, alături de sărbătoarea ortodoxă a Schimbării la Faţă, şi despărţirea de vară. Oamenii îşi iau rămas bun de la vară, acum când are loc o schimbare a veşmintelor naturii şi pregătirea acesteia de toamnă. Acum se pregătesc păsările migratoare să plece, iar insectele şi târâtoarele se pregătesc să intre în pământ, pentru a se adăposti pe perioada rece.
Obrejenia sau Pobrejenia însemna certarea, supărarea, la această sărbătoare, toată lumea având obligaţia de a se împăca, în cazul celor certaţi. Pentru că berzele se pregătesc să plece spre alte ţinuturi, nu este bine să plece nimeni în călătorie, deoarece se spune că persoana respectivă se va rătăci şi nu va mai veni înapoi. De Obrejenie se duc struguri la biserică, pentru a fi sfinţiţi, în unele locuri strugurii fiind singura hrană a zilei. Acum se culeg şi ultimele plante de leac.

La Schimbarea la Faţă a Domnului, în tradiţia populară, de Obrejenie, are loc despărţirea de vară, schimbarea veşmintelor naturii, dar şi ale oamenilor, cu cele ale noului anotimp. În aceasta zi se împart struguri şi prune pentru sufletul morţilor.

Tocmai acum, nu e bine să pleci în călătorie, pentru ca s-ar putea să te rătăceşti, spune tradiţia. Se spune că cine se roagă azi să scape de o patimă, precum cea a beţiei, are toate şansele să se vindece. Tot de acum se schimbă fructele, care până la această vreme fuseseră „veninoase“, apare „prima“ dulceaţă a lor. Oricine va gusta acum, pentru prima dată în an, struguri va spune „boabă nouă în gură veche“. În unele locuri se posteşte sau se mănâncă doar struguri.

„Despre cei care intrau în apă pe 6 august se credea că se vor …schimba la faţă“,
Etnologul a mai amintit şi de unele interdicţii care le priveau chiar pe tinerele fete: „Astfel, domnişoarelor curioase le amintesc că, pe vremuri, le era interzisă spălarea în ajunul acestei sărbători. Dacă, totuşi, se spălau «coadele nu le-ar mai creşte, întocmai cum nici iarba nu mai creşte» după 6 august“. La fel, despre oamenii care nu-şi vedeau umbra capului la răsăritul soarelui în dimineaţa acestei zile se credea că vor muri până la sfârşitul acelui an, în vreme ce despre acela pe care-l durea capul la Schimbarea la Faţă se spunea că îl va durea un an încheiat

Totuşi, erau şi remedii în medicina populară, plante de leac care erau tocmai acum bune de a fi culese. Printre acestea, sunt amintite avrămeasa, leuşteanul şi muşeţelul, iar „acestea, împreună cu o crăcuţă cu şapte prune şi câteva alune, erau bune de vindecat frigurile“, a spus Marcel Lutic.

Sursa:Ziarul Lumina

“Ilie, in toate sa dai, dar in cruce noua sa nu dai!”

Trebuie sa-ti faci cruce des, caci Dumnezeu i-a zis lui Ilie, cand i-a dat biciul in mana: “Ilie, in toate sa dai, dar in cruce noua sa nu dai!”
Superstitii care inca se mai respecta
Este bine ca, in vreme de furtuna, ferestrele si usile caselor sa nu fie lasate deschise ca sa nu se poata strecura vreo spurcaciune de drac inauntru si casa sa fie trasnita. Dracul trage mai mult la carpen, de aceea e bine sa nu ai la casa acest lemn ori sa te adapostesti sub carpen. In vreme de furtuna, este bine sa stai la luminisuri si mai bine sa te ploua, caci la adaposturi toti dracii trag.

Legenda biblica

A trait in secolul al IX-lea Inainte de Hristos. Este considerat profet in toate cele trei religii monoteiste.
Pe vremea aceea, imparatea peste Israel imparatul Ahab, acesta urmand in rautate celorlalti imparati inchinatori la idoli. Vazand Ilie atata ratacire de la dreapta credinta si atata orbire si intunecare, umplandu-se de ravna dumnezeiasca, s-a dus inaintea lui Ahab si dupa ce l-a mustrat pentru nebunia si idolatria lui, l-a amenintat, atat pe el, cat si pe poporul cel orbit si inselat de el, ca vor fi pedepsiti cu mare grozavie de catre Dumnezeu: “In acesti ani nu va fi nici roua, nici ploaie!”. O data cu aceste cuvinte, s-a incuiat cerul si s-a facut seceta mare, incat nici o picatura de ploaie sau roua n-a cazut de sus pe pamant timp de trei ani si jumatate. Apoi, a urmat nerodirea pamantului, lipsa de hrana si foamete in tot poporul, incat sufereau si oamenii, dar si dobitoacele.

Inaltat la cer, intr-un car de foc

Ahab l-a amenintat pe Ilie cu moartea. Din aceasta cauza, prorocul Ilie a fost nevoit sa stea ascuns pana au trecut anii de seceta. Ascunzatoarea sa a fost mai intai aproape de un parau. Acolo a fost hranit de corbii care-i aduceau zilnic paine. A stat si in casa unei vaduve, din Tara Feniciei. Si acolo a fost hranit minunat, caci bruma de faina si ulei ce avea acea vaduva s-a ajuns tot timpul cat a fost gazduit Ilie la ea. Acestei femei, Ilie i-a inviat si copilul care-i murise. Ilie a prezis regelui Ahab si sotiei sale ca vor muri de moarte infricosatoare, ceea ce s-a si intamplat. Sfantul n-a murit, ci s-a inaltat la cer intr-un car de foc, pe 20 iulie, atunci cand e praznuit.

Ocrotitorul recoltelor

In traditia populara, Sfantul Mare Prooroc Ilie este considerat ocrotitorul recoltelor si a ramas in istoria Bisericii Ortodoxe ca un exemplu de credinta si curaj demn de urmat. Biserica Ortodoxa ii aduce multa cinstire, pentru ca este pomenit ca mare barbat si erou al credintei. Fiii Bisericii Ortodoxe Romane au o evlavie profunda pentru acest sfant facator de minuni. Exista traditii populare diferite din toate zonele geografice ale Tarii Romanesti, incat unitatea este cinstea deosebita care i se cuvine profetului Ilie. Oamenii cred ca atunci cand se intampla fenomene meteorologice mai aparte, Ilie de fapt traverseaza cerul cu caruta lui de foc, pentru a ne ocroti. El este mereu si mereu in slujba binelui. Dreptatea si autoritatea precumpanesc in raport cu alte virtuti ale sfintilor Noului Testament. Fiind unul dintre Profetii evrei, Biserica Ortodoxa il cunoaste sub numele de Sfantul Mare Prooroc Ilie Tesvieanul
Busuioc la icoane, merele nu se mananca

De Sfantul Ilie, femeile duc la biserica busuioc si-l pun la iconostas. La sfarsitul slujbei, il iau si ii dau foc, iar cu cenusa lui se freaca in gura copiii, cand au bube. Marul este pomul Sfantului Ilie, de aceea nu se mananca mere noi pana in aceasta zi. Daca va tuna in ziua aceasta, toate alunele vor seca, iar toate celelalte fructe vor avea viermi. In ziua Sfantului, jertfelnicul de la biserica este plin cu tot felul de bucate, pentru sufletul mortilor. In unele sate, femeile duc la biserica lapte si vin, iar peste zi fac praznice pentru cei morti. Merele se duc intai la biserica, pentru ca exista credinta ca numai asa ele vor deveni de aur pe lumea cealalta. Daca nu se pastreaza aceasta datina, cel ce mananca mere inainte de Sfantul Ilie va culege vesnic mere pe lumea cealalta, dar cand va incepe sa le manance, ele ii vor pieri de dinainte. Unele femei impart si porumb fiert, dar si farfurii cu mancare, impodobite cu flori de vara. Tot cu flori de vara, legate cu lana rosie, sunt si canile pline cu apa.
Inaintea acestei sarbatori se incheie obiceiurile de invocare a ploilor.

Sursa:monitoruldevalcea.ro

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.