„Numai una” sau „Pe umeri pletele-i curg râu” are la baza o romanță din anul 1897, compusă de un compozitor și pianist român pe nume Guilelm Sorban ( 1876 -1923 ), pe versurile lui George Coșbuc .
Poezia „Numai una” a fost publicată în revista „Tribuna”, în anul 1889, şi simbolizează optica ţăranului român despre dragoste, sentiment care sfidează orice prejudecată şi îngrădire socială în calea împlinirii sale( versurile le găsiți aici ) . Poezia exprimă mai întâi frumuseţea nepământeană a fetei, în versuri plastice şi de o expresivitate sporită şi de ponderea repetiţiilor.
Versurile au fost preluate și puse în valoare de-a lungul timpului de numeroși artiști / trupe , mai mult sau mai puțin cunoscute publicului larg , câteva exemple : Alexandru Grozuță , Gheorghe Sărac, Nicolae Florei, Traian Jurchela, Pavel Pausan, Nicolae Furdui Iancu, Constantin Florescu, Transsylvania Phoenix, Cristian Fodor , formația Talisman, Fuego și Alin Oprea, Ionuţ Fulea şi Tavi Colen, George Cojocărescu, Maciu Gudean, etc. Șlagărul a fost pus în evidență de trupa Talisman prin mediatizare .
Aș vrea să aduc în prim plan interpretarea artistului de muzică populară și romanțe , Alexandru Grozuță (1907-1999) :
Masca este cel mai folosit obiect arhaic în tradiția poporului român în perioada Ajunului Crăciunului (24 decembrie), până la Sfântul Ion ( 7 ianuarie ) reprezentând ciclul sărbătorilor de iarnă . Masca joacă numeroase roluri: apotropaice, de purificare, magie, de comunicare cu spiritele strămoşilor, de invocare a duhurilor pentru fertilitate şi rodnicie. Măştile sunt reprezentate prin animale, chipuri de oameni sau fiinţe demoniace. În unele scrieri se arată faptul că această acțiune de a se costuma este de fapt ideea și dorința omului de a se deghiza și de aceea se ascunde după un astfel de obicei pentru a creea bună dispoziție în perioada sărbătorilor de iarnă.Sunt folosite în Bucovina, Moldova, Maramureș, acolo unde se păstrează tradițiile cu sfințenie, și mai puțin în sudul țării ori în Capitală. Măștile, de toate categoriile, aspectele şi funcţionalităţile sunt folosite în alaiurile de colindători şi urători .
În general, se spune că toate măștile au rolul de a speria spiritele rele de a intra în noul an. Meșteșugurile, definite în general ca îndeletniciri speciale, au suscitat atât interesul cercetătorilor din domeniul complex al culturii și civilizației tradiționale, cât și al istoricilor și criticilor de artă, al sociologilor și chiar al filosofilor.
Mircea Eliade sustine: „Asemenea ceremonii sunt încã populare în Balcani, în România mai ales, în timpul celor 12 zile din Ajunul Crãciunului, pânã la Boboteazã. La origine, acestea erau ceremonii în legãturã cu întoarcerea periodicã a mortilor si comportau tot felul de mãști animale – cal, caprã, urs (…)”.
În concepția marelui psihiatru Carl Jung, masca reprezintă un concept-cheie al psihologiei, care se referă la imaginea pe care oamenii o prezintă despre ei înșiși în societate. Proiecția acestei măști în exterior este un mecanism de protecție al individului, pentru a afișa o imagine acceptată de cei din jur și pentru a-și proteja vulnerabilitatea, ascunzând, astfel, adevărata lui personalitate, precum și emoțiile, dorințele sau așteptările proprii. Jung i-a dat și o denumire acestei măști – persona, și a argumentat că aceasta poate fi înțeleasă ca parte a personalității false, colective sau sociale.
Pentru cultura populară tradiţională, masca rămâne totuşi un element ale cărui caracteristici – funcţionalitate, limbaj, formă artistică – definesc specificul etnic. Numărul mare de forme al măştilor şi cel al evenimentelor în care prezenţa acestora este determinantă au permis cercetătorilor să realizeze tipologii, axate nu numai pe aspectele privind varietatea formei, dar şi categorii, teme, semnificaţii, simboluri şi mijloace de exprimare artistică, toate acestea desprinse din scenariile obiceiurilor performate.
Ministrul Agriculturii, Petre Daea, a explicat de ce preferă oaia ca brand de ţară al României, în loc de frunză, aşa cum a avut ideea ministrul Turismului, Mircea Dobre.
Corpul nostru produce zilnic lacrimi, nu doar atunci când suntem copleşiţi de emoţie. Şi alergiile provoacă lacrimi, dar ele sunt în primul rând menite să prevină uscarea ochiului. Un fotograf a descoperit însă că fiecare lacrimă poate spune o poveste anume şi arată diferit la microscop.
Fotograful Rose-Lynn Fisher a vrut să afle cum arată lacrimile la microscop. Spre mare ei uimire, a observat că mostrele analizate, 100 la număr, arătau foarte diferit, în funcţie de circumstanţele în care fuseseră produse.
Proiectul „Topografia lacrimilor” cuprinde in imagini momente unice din experienţa umană.
Există trei tipuri mari de lacrimi: cele bazale (de umezire a ochilor), cele de reflex (răspuns la stimuli) şi cele declanşate de emoţii.
Prin urmare, fiecare lacrimă fotografiată în detaliu spune o poveste despre starea de spirit a acelei persoane, la un anumit moment.
Americanul Andy Yoder, de profesie sculptor, a creat in decursul a doi ani un glob pamantesc format doar din chibrituri, folosind mii de betisoare pentru a reprezenta in mod realist planeta noastra.
Andy a avut grija chiar si ca proiectul sa nu fie inflamabil si l-a stropit cu o substanta care il apara de flacari.Opera de arta a americanului va fi expusa la Galeria Winkleman, din New York, in perioada 8-11 mai.
O artistă din Statele Unite ale Americii a realizat un proiect care combină arta cu ştiinţa, folosindu-se de puterea ADN-ului.
Heather Dewey-Hagborg a început să culeagă fire de păr din băile publice şi le-a pus în pungi sterile. Apoi, totul s-a extins şi a început să se uite pe trotuar după unghii, mucuri de ţigară sau gumă de mestecat folosită. De ce ar avea cineva acest obicei ciudat? Ea a vrut să colecteze ADN, scrie Smithsonian Mag.
Dewey-Hagborg nu strânge aceste lucruri pentru că ar avea un sindrom obsesiv-compulsiv, ci pentru un proiect mai mare. Ea extrage ADN din fiecare bucată, apoi introduce datele într-un software special, care transformă codul ADN într-o reprezentare vizuală a feţei persoanei.
După ce a realizat modelul pe calculator, artista şi studenta la arte electronice la New York foloseşte o imprimantă 3D pentru a face un mulaj. Expoziţia sa se numeşte „Stranger Visions” şi constă în agăţarea de perete a portretelor printate 3D, iar lângă o poză a locului şi a obiectului colectat, de pe urma căruia s-a extras ADN.
Pentru a reuşi să ajungă la secvenţa ADN, Dewey-Hagborg taie bucăţile în bucăţi mai mic, le introduce într-un flacon cu chimicale şi le pune într-o centrifugă. Apoi totul se repetă de nenumărate ori, până când chimicalele extrag ADN pur. Apoi, totul este trimis la un laborator care extrage o secvenţă folositoare. Artista poate să afle originea, sexul, culoarea ochilor, tendinţa de îngrăşare şi structura feţei.
Un obicei unic în ţară de Rusalii se ţine în localitatea clujeană Batin. Aici se organizează “împănatul boului“, eveniment ce constă într-o procesiune care se desfăşoară pe uliţele satului, personajul principal fiind un bou împodobit cu ghirlande de flori.
În zorii zilei de Rusalii, un grup de tineri din sat fac din flori de câmp şi spice de grâu o cunună ce va fi aşezată pe coarnele boului, ea reprezentând simbolul rodniciei. După slujba de la biserică, ei pornesc, călare, de la un capăt la altul al satului, urmaţi de alaiul de fete care însoţesc boul împăunat cu crengi verzi, flori şi beteală, dar şi de muzicanţi. Alaiul astfel format opreşte în dreptul caselor, iar ţăranii stropesc boul cu apă ca să aibă parte de belşug la toamnă.
Alţii plătesc pentru onoarea de a se fi oprit boul în dreptul casei lor. Când ajunge în dreptul bisericii, boul este alungat de călăreţi de pe un deal, iar fata care-l prinde prima de coarne ştie că se va mărita în anul respectiv. Totul se încheie cu o petrecere la căminul cultural în care se dansează până târziu. Impanatul boului sau sărbătoarea moşceilor este un spectacol folcloric al încrederii omului în triumful Soarelui a cărui energie dă siguranţă belşugului şi speranţă de bunăstare. Obiceiul este o perpetuare a unor ritualuri mitice din vremea dacilor care atribuiau unor forţe divine puternica revărsare de lumină, căldură şi culoare ce declanşază spre sfârşitul primăverii o fantastică explozie vegetativă care înveseleşte lumea şi sufletul omului”, a declarat etnologul Vasile Cosma. Impanatul boului se mai pratică şi în satele Tăure, Căianu Mic, Chintelnic şi Şieu Cristur
Chow Hon Lam este un designer pentru tricouri din Malaezia si a realizat o serie de ilustratii foarte creative.
El este de asemenea si caricaturist, iar proiectul sau, „Flying Mouse 365„ presupunea crearea unei ilustratii pe zi, timp de un an.
Chow lucreaza si colaboreaza acum cu branduri precum AirAsia, Nike, Lotus F1, MARTELL VSOP, KLUE, and Dave Matthews Band.
Vezi mai mult aici.
Iata una din ele!
Marele psiholog german Carl Gustav Jung a fost întotdeauna conştient de rolul său ştiinţific de fenomenologist, mereu receptiv faţă de ambivalenţe şi, în multe privinţe, faţă de pătrunderea ambiguă a inconştientului în domeniul de ego al existenţei conştiente. El a constatat slaba legătură dintre ego şi vastul domeniu impersonal al Sinelui, care e prezentat, în ultimele sale lucrări, ca fiind singura realitate obiectivă şi fundamentală, fiinţele umane putând fi conectate la acesta. Din această perspectivă multilaterală până la complexitatea – care ne lasă perplecşi – a funcţiilor sufletului fiinţei conştiente, totul este incert precum Maya (Iluzia) buddhistă. Occidentul a conceput această Maya ca fiind realitatea şi şi-a axat civilizaţia pe stăpânirea exteriorului, ceea ce a produs propria sa disfuncţie psihică devastatoare întrucât valorile realităţii interioare au fost înăbuşite.
Jung a constatat că indienii nu se referă la personal/impersonal, subiectiv/obiectiv, ci la o conştiinţă personală şi la Kundalini. Cele două nu sunt identificate niciodată: zeităţile sunt total diferite de fiinţele umane. Este necesar să trăieşti aceasta şi să constaţi o prezenţă a conştiinţei stabile înlăuntrul lumii, înainte ca afirmarea detaşării să devină posibilă, pentru a permite realităţii celeilalte, obiective, să se conecteze cu conştientul. Călătoriile lui Jung în Africa şi în India i-au permis confirmarea experienţelor proprii asupra inconştientului, întrucât a obţinut dovada funcţionării acestuia în modelele pre-europene ale epocii sale. El a descris paralela între miturile indienilor Pueblo – la care conştiinţa ascende treptat dintr-un început întunecos şi înceţoşat, parcurgînd o serie de peşteri până la completa trezire, la suprafaţa pământului, în lumina soarelui şi a lunii – pe de o parte, şi sistemul chakrelor, elaborat în Kundalini Yoga, ca o dezvoltare a vieţii impersonale – pe de altă parte. Jung vedea fiecare chakra ca pe o întreagă lume în sine. De exemplu, la nivelul Mulahdarei se află pământul, lumea noastră conştientă, dar tot aici sunt instinctul şi dorinţa, în mare măsură inconştiente, o stare de participare mistică. Raţiunea joacă un rol minor: furtuni ale emoţiilor pot mătura totul în calea lor. Ciudata elaborare a armelor în lumea modernă nu e altceva decât o tentativă de a controla sau a distruge ameninţarea impulsurilor ce vin din centrele inferioare. Mai rău, multe sunt expresia acestora.
Jung a descoperit că etapele diferenţierii pacienţilor săi au fost elaborate prin vise şi simboluri ce corespundeau celor din misterele cultelor antice. În botez el a văzut mişcarea prin apă, sau călătoria acvatică nocturnă, o reflectare a primejdiilor călătoriei însăşi, botezul fiind un înec simbolic pentru inaugurarea unei vieţi noi. El şi-a dat seama că pentru activarea chakrei Swadisthan trebuia activată însăşi Kundalini, dar a constatat că aceasta se întâmplă spontan şi nu prin practica primejdioasă a tantrismului în care ideea sublimă de Shakti, Kundalini cea pură, e degradată în literalismul unui cult sexual.
Cu toate că Jung nu a practicat o formă organizată de meditaţie, a constatat că atenţia se acumulează în nivelurile profunde ale fiinţei prin mişcarea Sinelui inconştient graţie trezirii lui Kundalini. Apoi, deplasarea animei ducând în adâncurile inconştientului, el a recunoscut-o ca pe o figură imaginală proiectată de Kundalini şi identificată cu aceasta.
Jung a identificat diferitele simboluri ce înconjoară chakrele, cu propriul său sistem. Muladhara, cu imaginea unui elefant (Ganesha), ca pe o structură cuaternară a funcţiilor psihice (chakra are patru petale), corespunzând lumii conştiinţei. Inima, cu simbolismul celui iubit, proiectează imaginea iluminării fiinţei, vioiciunea şi elevaţia. Deasupra, Vishuddhi, Agnya şi Sahasrara despre care a spus foarte puţine, numai că sunt centre complet dezvoltate şi atât de mult deasupra conştiinţei obişnuite, încât nici chiar gândul nu le poate ilumina. În esenţă el a ajuns la concluzia că pentru zeităţi, marile figuri arhetipale, lumea e mai puţin decât un joc de copii, o sămânţă, o potenţialitate pentru viitor. În imensa lor majoritate, oamenii trec prin viaţă adormiţi şi ignoranţi, fiind victime ale împrejurărilor exterioare şi ale constrângerilor interioare, fără a fi trăit câtuşi de puţin, trecând apoi din nou în inconştientul universal. Spre a-l cita pe Socrate: „viaţa necercetată nu merită să fie trăită”. Pentru Jung, trezirea lui Kundalini în afară că reprezintă o posibilitate, înseamnă „a deschide accesul la o lume care este complet diferită de lumea noastră; aceasta este lumea eternităţii”. John Henshaw, conferenţiar la Fine Arts University din Sydney
Un bijutier din Carolina de Nord trebuie să returneze o jumătate de milion de dolari cumpărătorilor, în cadrul unei promoţii inedite. El a promis că, dacă ninge suficient de Crăciun, va da banii înapoi clienţilor care au achiziţionat podoabe în perioada 26 noiembrie – 11 decembrie.
Bijutierul Alan Perry a lansat inedita promoţie chiar înaintea sărbătorilor. El a spus că va returna banii cumpărătorilor dacă în ziua de Crăciun vor cădea mai mult de 7 cm de zăpadă. Spre ghinionul lui şi norocul clienţilor, pe 25 decembrie au căzut 16 cm de omăt. Astfel că acum bijutierul trebuie să dea înapoi o jumătate de milion de dolari.
În total, sute de oameni au cumpărat bijuterii de la Alan Perry în perioada promoţiei. Printre podoabele vândute se numără şi trei inele de logodnă, destul de scumpe.
Perry nu se îngrijorează însă prea tare. El are o poliţă de asigurare care acoperă toată suma ce trebuie returnată clienţilor. Patronul se gândeşte chiar să repete figura anul viitor.
Bijutierul va da banii cumpărătorilor în luna februarie, chiar înainte de Ziua Îndrăgostiţilor. Astfel, clienţii vor avea cu ce să achiziţioneze cadouri pentru persoanele iubite.
De acum, CARTEA poate fi si pe siteul Dvs, simplu, copiind unul din codurile de aici si, punandu-l mai apoi in articolele sau in meniul Dvs. De atunci, actualizarea sa, la fiecare 24:00, este doar grija noastra!
„Lângă oaie, găseşti o frunză, lângă frunză, nu poţi să găseşti o oaie“
Ricipogonici's Blog 