Pe Umeri Pletele-i Curg Râu

„Numai  una” sau „Pe umeri pletele-i curg râu” are la baza o romanță din anul 1897,  compusă de un compozitor și pianist român pe nume Guilelm Sorban ( 1876 -1923 ), pe versurile lui George Coșbuc .

Poezia „Numai  una” a fost publicată în revista „Tribuna”, în anul 1889, şi simbolizează optica ţăranului român despre dragoste, sentiment care sfidează orice prejudecată şi îngrădire socială în calea împlinirii sale( versurile le găsiți aici ) . Poezia exprimă mai întâi frumuseţea nepământeană a fetei, în versuri plastice şi de o expresivitate sporită şi de ponderea repetiţiilor. 

Versurile au fost preluate și puse în valoare de-a lungul timpului de numeroși artiști / trupe , mai mult sau mai puțin cunoscute publicului larg , câteva exemple : Alexandru Grozuță , Gheorghe Sărac, Nicolae Florei, Traian Jurchela, Pavel Pausan, Nicolae Furdui Iancu, Constantin Florescu, Transsylvania Phoenix, Cristian Fodor , formația Talisman, Fuego și Alin Oprea, Ionuţ Fulea şi Tavi Colen, George Cojocărescu, Maciu Gudean, etc. Șlagărul a fost pus în evidență de trupa Talisman prin mediatizare .

Aș vrea să aduc în prim plan interpretarea artistului de muzică populară și romanțe , Alexandru Grozuță (1907-1999) :

Sursa: wikipedia, electrecord, folclor-românesc

Masca

Masca este cel mai folosit obiect arhaic în tradiția poporului român în perioada Ajunului Crăciunului (24 decembrie), până la Sfântul Ion ( 7 ianuarie ) reprezentând ciclul sărbătorilor de iarnă . Masca joacă numeroase roluri: apotropaice, de purificare, magie, de comunicare cu spiritele strămoşilor, de invocare a duhurilor pentru fertilitate şi rodnicie. Măştile sunt reprezentate prin animale, chipuri de oameni sau fiinţe demoniace. În unele scrieri se arată faptul că această acțiune de a se costuma este de fapt ideea și dorința omului de a se deghiza și de aceea se ascunde după un astfel de obicei pentru a creea bună dispoziție în perioada sărbătorilor de iarnă.Sunt folosite în  Bucovina, Moldova, Maramureș, acolo unde se păstrează tradițiile cu sfințenie, și mai puțin în sudul țării ori în Capitală. Măștile, de toate categoriile, aspectele şi funcţionalităţile sunt folosite în alaiurile de colindători şi urători .

În general, se spune că toate măștile au rolul de a speria spiritele rele de a intra în noul an. Meșteșugurile, definite în general ca îndeletniciri speciale, au suscitat atât interesul cercetătorilor din domeniul complex
al culturii și civilizației tradiționale, cât și al istoricilor și criticilor de artă, al sociologilor și chiar al filosofilor.

Mircea Eliade sustine: „Asemenea ceremonii sunt încã populare în Balcani, în România mai ales, în timpul celor 12 zile din Ajunul Crãciunului, pânã la Boboteazã. La origine, acestea erau ceremonii în legãturã cu întoarcerea periodicã a mortilor si comportau tot felul de mãști animale – cal, caprã, urs (…)”.

În concepția marelui psihiatru Carl Jung, masca reprezintă un concept-cheie al psihologiei, care se referă la imaginea pe care oamenii o prezintă despre ei înșiși în societate. Proiecția acestei măști în exterior este un mecanism de protecție al individului, pentru a afișa o imagine acceptată de cei din jur și pentru a-și proteja vulnerabilitatea, ascunzând, astfel, adevărata lui personalitate, precum și emoțiile, dorințele sau așteptările proprii. Jung i-a dat și o denumire acestei măști – persona, și a argumentat că aceasta poate fi înțeleasă ca parte a personalității false, colective sau sociale.

Pentru cultura populară tradiţională, masca rămâne totuşi un element ale cărui caracteristici – funcţionalitate, limbaj, formă artistică – definesc specificul etnic. Numărul mare de forme al măştilor şi cel al evenimentelor în care prezenţa acestora este determinantă au permis cercetătorilor să realizeze tipologii, axate nu numai pe aspectele privind varietatea formei, dar şi categorii, teme, semnificaţii, simboluri şi mijloace de exprimare artistică, toate acestea desprinse din scenariile obiceiurilor performate.

Surse biblioteca-digitala.ro

Lumina vs.Pomana

       Ziua Morților – căreia în unele zone i se mai spune și Luminata, este marcată pe 1 noiembrie, calendarul Catolic arătând-o ca fiind Ziua Tuturor Sfinților. Această zi este o ocazie pentru a merge la mormintele celor plecați din lumea viilor, a le aranja, a pune pe ele flori, a le aprinde câte o lumânare și a ne gândi la ei.

 

     Există istorici care chiar fac legătura între Halloween și un festival roman al celebrării morților, arătând că suprapunerea Halloweenului cu Ziua Morților nu este deloc o coincidență, pur și simplu existând o perspectivă diferită, în care Halloweenul e tot o sărbătoare a morților, care amintește lumea întunericului și viața de dincolo, însă are un caracter mai pragmatic și o latură strict comercială, spre deosebire de Ziua Morților care pune accent pe latura spirituală.

 

     Ziua Morților – 1 noiembrie, aceasta este o sărbătoare mai mult proprie Ardealului şi religiei catolice.

 

    Halloween este o sărbătoare de origine celtică, preluată astăzi de multe popoare din lumea occidentală, ea răspândindu-se în secolul al XIX-lea prin intermediul imigranților irlandezi  din Statele Unite ale Americii. Sărbătoarea pe care o cunoaştem sub numele de Halloween a fost influenţată, de-a lungul seco­lelor, de numeroase culturi. În Imperiul Roman era Ziua Pomona, la celtici era festivalul Samhain, iar la creştini Sărbătoarea Tuturor Sfinţilor. Vechii celţi credeau că graniţa dintre lumea aceasta şi cea de dincolo se slăbeşte în ziua de Samhain, permiţând spiritelor, bune sau rele, să o traverseze. Strămoşii familiei erau cinstiţi şi invitaţi acasă, în timp ce spiritele rele erau gonite.

 

    Potrivit tradiției Bisericii Romano-Catolice și Greco-Catolice, o parte din sufletele celor morți care nu au fost sfinți ajung în purgatoriu unde se curăță de păcate pentru a putea intra în rai. Chiar dacă este sărbătoare catolică, Ziua Morților este celebrată și de preoții ortodocși care, la cererea familiilor, vin la cimitir pentru a oficia slujbe de pomenire pentru sufletul raposaților. Oricum ar fi, Luminația e o zi deosebită, o zi de suflet pentru creștini, prilej de meditație și de rugăciune, de respect pentru cei morți, iar imaginea cimitirului iluminat te îndeamnă la reculegere și aducere aminte, te face să te gândești că moartea nu este moarte, ci e tot viață, dar altfel.

Sursa :transilvania reporter,glasul aradului

 

Constandinu Puilor/Constantin Graur

In calendarul popular, astazi 21 Mai la pomenirea Sfintilor Constantin si Elena intalnim o sarbatoare adresata pasarilor de padure, numita Constandinu Puilor sau Constantin Graur. Se crede ca in aceasta zi, pasarile isi invata puii sa zboare.
Tinand seama ca o noua generatie ameninta recoltele, era interzis sa se munceasca in aceasta zi. Prin odihna de la muncile campului, se credea ca recoltele nu vor fi mancate de pasari.
Ziua de Constandinu Puilor era ultima zi in care se mai semanau porumbul, ovazul si meiul. In popor se spune ca tot ce se seamana dupa aceasta zi, se usuca.
Este ziua in care pastorii hotarasc cine va fi baci, unde se vor face stanele si pe cine vor angaja sa le pazeasca pe timpul pasunatului.
Se masoara si se inseamna pe raboj laptele de la oile fiecaruia.
Pentru apararea de fortele malefice, taranii stateau in jurul unui foc. Prin fumul de la acest foc erau trecute si oile, „ca sa fie ferite de rele”, pe timpul cat vor sta singure, la stana.
Sursa stire:crestinortodox.ro

Norul in chip de om

Imaginile au fost surprinse de un amator pe cerul oraşului canadian Grand Falls, înainte de începerea unei furtuni. Ele arată cum se formează norul cu formă de chip uman.

La vederea formei luate de nor, cel care filma a avut un şoc. „O faţă de om!” a exclamat acesta cu o reală surprindere.

Imaginile au fost postate pe site-ul Youtube, unde reacţiile nu au întârziat să apară. Unii cred că este un fenomen supranatural, alţii sunt de părere că este o minune a naturii.

Urmăriţi imaginile surprinse de cameramanul amator:

Sursa:Adevarul

Impanatul boului

Un obicei unic în ţară de Rusalii se ţine în localitatea clujeană Batin. Aici se organizează “împănatul boului“, eveniment ce constă într-o procesiune care se desfăşoară pe uliţele satului, personajul principal fiind un bou împodobit cu ghirlande de flori.
În zorii zilei de Rusalii, un grup de tineri din sat fac din flori de câmp şi spice de grâu o cunună ce va fi aşezată pe coarnele boului, ea reprezentând simbolul rodniciei. După slujba de la biserică, ei pornesc, călare, de la un capăt la altul al satului, urmaţi de alaiul de fete care însoţesc boul împăunat cu crengi verzi, flori şi beteală, dar şi de muzicanţi. Alaiul astfel format opreşte în dreptul caselor, iar ţăranii stropesc boul cu apă ca să aibă parte de belşug la toamnă.

Alţii plătesc pentru onoarea de a se fi oprit boul în dreptul casei lor. Când ajunge în dreptul bisericii, boul este alungat de călăreţi de pe un deal, iar fata care-l prinde prima de coarne ştie că se va mărita în anul respectiv. Totul se încheie cu o petrecere la căminul cultural în care se dansează până târziu.
Impanatul boului sau sărbătoarea moşceilor este un spectacol folcloric al încrederii omului în triumful Soarelui a cărui energie dă siguranţă belşugului şi speranţă de bunăstare. Obiceiul este o perpetuare a unor ritualuri mitice din vremea dacilor care atribuiau unor forţe divine puternica revărsare de lumină, căldură şi culoare ce declanşază spre sfârşitul primăverii o fantastică explozie vegetativă care înveseleşte lumea şi sufletul omului”, a declarat etnologul Vasile Cosma. Impanatul boului se mai pratică şi în satele Tăure, Căianu Mic, Chintelnic şi Şieu Cristur

Kundalini-lumea eternitatii

Marele psiholog german Carl Gustav Jung a fost întotdeauna conştient de rolul său ştiinţific de fenomenologist, mereu receptiv faţă de ambivalenţe şi, în multe privinţe, faţă de pătrunderea ambiguă a inconştientului în domeniul de ego al existenţei conştiente. El a constatat slaba legătură dintre ego şi vastul domeniu impersonal al Sinelui, care e prezentat, în ultimele sale lucrări, ca fiind singura realitate obiectivă şi fundamentală, fiinţele umane putând fi conectate la acesta. Din această perspectivă multilaterală până la complexitatea – care ne lasă perplecşi – a funcţiilor sufletului fiinţei conştiente, totul este incert precum Maya (Iluzia) buddhistă. Occidentul a conceput această Maya ca fiind realitatea şi şi-a axat civilizaţia pe stăpânirea exteriorului, ceea ce a produs propria sa disfuncţie psihică devastatoare întrucât valorile realităţii interioare au fost înăbuşite.
Jung a constatat că indienii nu se referă la personal/impersonal, subiectiv/obiectiv, ci la o conştiinţă personală şi la Kundalini. Cele două nu sunt identificate niciodată: zeităţile sunt total diferite de fiinţele umane. Este necesar să trăieşti aceasta şi să constaţi o prezenţă a conştiinţei stabile înlăuntrul lumii, înainte ca afirmarea detaşării să devină posibilă, pentru a permite realităţii celeilalte, obiective, să se conecteze cu conştientul. Călătoriile lui Jung în Africa şi în India i-au permis confirmarea experienţelor proprii asupra inconştientului, întrucât a obţinut dovada funcţionării acestuia în modelele pre-europene ale epocii sale. El a descris paralela între miturile indienilor Pueblo – la care conştiinţa ascende treptat dintr-un început întunecos şi înceţoşat, parcurgînd o serie de peşteri până la completa trezire, la suprafaţa pământului, în lumina soarelui şi a lunii – pe de o parte, şi sistemul chakrelor, elaborat în Kundalini Yoga, ca o dezvoltare a vieţii impersonale – pe de altă parte.
Jung vedea fiecare chakra ca pe o întreagă lume în sine. De exemplu, la nivelul Mulahdarei se află pământul, lumea noastră conştientă, dar tot aici sunt instinctul şi dorinţa, în mare măsură inconştiente, o stare de participare mistică. Raţiunea joacă un rol minor: furtuni ale emoţiilor pot mătura totul în calea lor. Ciudata elaborare a armelor în lumea modernă nu e altceva decât o tentativă de a controla sau a distruge ameninţarea impulsurilor ce vin din centrele inferioare. Mai rău, multe sunt expresia acestora.
Jung a descoperit că etapele diferenţierii pacienţilor săi au fost elaborate prin vise şi simboluri ce corespundeau celor din misterele cultelor antice. În botez el a văzut mişcarea prin apă, sau călătoria acvatică nocturnă, o reflectare a primejdiilor călătoriei însăşi, botezul fiind un înec simbolic pentru inaugurarea unei vieţi noi. El şi-a dat seama că pentru activarea chakrei Swadisthan trebuia activată însăşi Kundalini, dar a constatat că aceasta se întâmplă spontan şi nu prin practica primejdioasă a tantrismului în care ideea sublimă de Shakti, Kundalini cea pură, e degradată în literalismul unui cult sexual.
Cu toate că Jung nu a practicat o formă organizată de meditaţie, a constatat că atenţia se acumulează în nivelurile profunde ale fiinţei prin mişcarea Sinelui inconştient graţie trezirii lui Kundalini. Apoi, deplasarea animei ducând în adâncurile inconştientului, el a recunoscut-o ca pe o figură imaginală proiectată de Kundalini şi identificată cu aceasta.
Jung a identificat diferitele simboluri ce înconjoară chakrele, cu propriul său sistem. Muladhara, cu imaginea unui elefant (Ganesha), ca pe o structură cuaternară a funcţiilor psihice (chakra are patru petale), corespunzând lumii conştiinţei. Inima, cu simbolismul celui iubit, proiectează imaginea iluminării fiinţei, vioiciunea şi elevaţia. Deasupra, Vishuddhi, Agnya şi Sahasrara despre care a spus foarte puţine, numai că sunt centre complet dezvoltate şi atât de mult deasupra conştiinţei obişnuite, încât nici chiar gândul nu le poate ilumina. În esenţă el a ajuns la concluzia că pentru zeităţi, marile figuri arhetipale, lumea e mai puţin decât un joc de copii, o sămânţă, o potenţialitate pentru viitor. În imensa lor majoritate, oamenii trec prin viaţă adormiţi şi ignoranţi, fiind victime ale împrejurărilor exterioare şi ale constrângerilor interioare, fără a fi trăit câtuşi de puţin, trecând apoi din nou în inconştientul universal. Spre a-l cita pe Socrate: „viaţa necercetată nu merită să fie trăită”. Pentru Jung, trezirea lui Kundalini în afară că reprezintă o posibilitate, înseamnă „a deschide accesul la o lume care este complet diferită de lumea noastră; aceasta este lumea eternităţii”.
John Henshaw, conferenţiar la Fine Arts University din Sydney

Sorcovim

Sorcova, vesela,
Sa traiti, sa-mbatraniti,
Peste vara, primavara,
Ca un par, ca un mar,
Ca un fir de trandafir”
Tare ca piatra,
Iute ca sageata,
Tare ca fierul,
Iute ca otelul.
La anul si la multi ani!

Sania si cei 9

Sania Mosului este trasa de 9 reni nazdravani, care pot zbura, numele acestora fiind: Rudolf, Vixen, Blitzen, Comet, Cupid, Dancer, Dasher, Donder si Prancer.

Rudolf – cel mai iubit ren
Rudolph, este cel mai cunoscut si cel mai iubit dintre reni. Are nasul rosu pentru a lumina drumul si a-l ajuta pe Mos sa vada casele tuturor copiilor. El nu apare insa in poemul lui Clement Clarke Moore. Rudolf “s-a nascut” un secol mai tarziu. In 1939 compania Montgomery Ward a vrut sa doneze o carte de povesti promotionala pentru a-si atrage clienti. Robert May a fost ales autorul acestei carti. May a creat un personaj pentru toti copii, dar in special pentru aceea care nu se intregrau in societate, la fel ca si Rudolf, care nu era acceptat pentru ca avea nasul rosu. Se spune ca atunci cand Rudolph era pui, nasul sau a fost atins de Magia Craciunului si de atunci este stralucitor si rosu. Aceasta nemaiintalnita caracteristica la un ren poate avea nenumarate beneficii, cea mai importanta este ghidarea saniei lui Mos Craciun. Conform povestilor, daca in ajun de Craciun vremea este rea, drumul mosului este luminat datorita nasului lui Rudolf.
2.Comet – cel mai viteaz ren
Se spune ca in prima seara in care a condus sania lui Mos Craciun, Comet a evitat un accident teribil: vazand o cometa care se apropia de Pamant, a lovit-o cu coarnele si i-a schimbat orbita. Comet este cel care poate vedea stele chiar si pe timpul zilei.
3.Cupid – renul romantic
Desi are o slujba foarte serioasa si este foarte ocupat, isi gaseste timp sa se ocupe si de povestile romantice ale renilor. Ii place la nebunie sa ii faca pe renii din intreaga lume sa se indragosteasca si sa isi gaseasca perechea.
4.Vixen – cea mai gratioasa
Vixen este cea mai gratioasa dintre reni. Ea a fost salvata la un moment dat de Cupid. Tot atunci s-a indragostit de el. Este recunoscuta pentru frumusetea si stilul gratios de a zbura.
5,6.Dancer si Prancer – cei mai talentati reni
Dancer si Prancer sunt gemeni. Nu identici, dar seamana foarte bine. Amandoi sunt foarte talentati, danseaza, canta si spun bancuri. Sunt cunoscuti pentru aparitiile lor spectaculoase la serbarile de Craciun din satul mosului.
7.Blitzen – renul electric
Acest ren a fost lovit de mai multe ori de fulger si asa si-a capatat numele si este chiar incarcat cu energie electrica. Astfel, el este si busola mosului atunci cand trebuie sa mearga pe furtuna, indicandu-i drumul corect.
8.Dasher – renul sofisticat
Dasher, cel celebru, si-a abandonat cariera in show-bizz pentru a-l ajuta pe Mos. Este cel mai bun ren zburator. Este si cel mai ingrijit ren din turma lui mos Craciun si este capitanul saniei, datorita calitatilor sale de bun zburator.
9.Donder – cel mai constiincios ren
Donder este prima fata-ren care a absolvit academia de tragatori de sanie si se ocupa de antrenamentul intregii echipe de reni. Este si este cea mai disciplinata. Din aceasta cauza nu se intelege prea bine cu Dasher. Ea crede ca ar fi mai potrivita pentru rolul de capitan al saniei decat Dasher.

Sursa:interferente.ro

Legenda lui Mos Neculai

Legenda lui Mos Nicolae este o poveste foarte populara si foarte frumoasa, insa Nicolae din Myra a existat in realitate, fiind cunoscut in lumea crestina ca Sfantul Nicolae, arhiereu de Myra, Turcia.
Sfantul Nicolae s-a nascut aproximativ in 280 in Patara, Lichia, in sudul Turciei de astazi, intr-o familie de crestini bogati si credinciosi. Parintii sai (tatal Teofan si mama Nona) au murit intr-o epidemie cand el era inca un copil. Nicolae si-a folosit de atunci intreaga avutie ajutorarii oamenilor saraci, bolnavi si suferinzi. Intreaga sa viata sta sub semnul facerii de minuni, a salvat de la inec un credincios care i-a cerut ajutorul prin rugaciuni, a salvat o corabie de la scufundare prin oprirea unei furtuni pe mare, a scos oameni nevinovati din temnite, a vindecat oameni de boli incurabile, le-a redat vederea, auzul sau graiul.
In perioada Imperiului Roman, crestinii erau persecutati, asa ca Sfantul Nicolae a fost intemnitat din cauza credintei lui, murind pe 6 decembrie 342 la Myra, Turcia.
Ziua mortii lui a devenit ziua Sfantului Nicolae, moment in care sunt sarbatorite atat faptele lui de sfant, cat si povestile ce au dus la nasterea legendei lui Mos Nicolae.
Legenda spune ca trei surori, fetele unui nobil sarac, nu se puteau marita datorita situatiei financiare precare. Se spune ca atunci cand fata cea mare a ajuns la vremea maritisului, Nicolae, ajuns deja episcop, a lasat noaptea, la usa casei nobilului, un saculet cu aur.
Povestea s-a repetat intocmai si cand a venit vremea de maritis pentru cea de a doua fata. Cand i-a venit vremea si celei de a treia fete, nobilul a stat de paza pentru a afla cine era cel care le-a facut bine fetelor sale. In acea noapte, nobilul a stat de paza si l-a vazut pe cardinalul care lasa saculetul cu aur. Se spune ca Sfantul Nicolae s-a urcat pe acoperis si a dat drumul saculetului prin hornul casei, intr-o soseta pusa la uscat, motiv pentru care a aparut obiceiul agatarii sosetelor de semineu.
Dupa ce tatal fetelor a vazut cele intamplate, Nicolae l-a rugat sa pastreze secretul, insa acesta nu a rezistat tentatiei de a povesti mai departe. De atunci, oricine primea un cadou neasteptat ii multumea lui Nicolae pentru el. Cei trei saculeti cu aur facuti cadou fetelor de nobil au devenit simbolul Sfantului Nicolae sub forma a trei bile de aur (in iconografia apuseana).
In secolul al XII-lea, calugaritele franceze, inspirate de fapta de milostenie a Sfantului Nicolae cu cele trei fete salvate de la prostitutie, in ajunul praznuirii lui au inceput sa faca cadouri familiilor nevoiase in ciorapi. Asa s-a nascut „Mos Nicolae”.
O alta legenda spune ca Dumnezeu i-a chemat la el pe Sfantul ierarh Nicolae si pe Sfantul Casian Roman. Cei doi sfinti s-au imbracat in vesminte stralucitoare si au pornit la intalnirea cu Domnul. Pe drum, cei doi au zarit un carutas a carui caruta se infundase in noroi. La vederea omului aflat in necaz, Sfantul Casian, in loc sa dea o mana de ajutor, a plecat pentru a nu intarzia la intalnirea cu Dumnezeu. In schimb, Sfantul Nicolae l-a ajutat pe taran, si-a murdarit hainele si nu a ajuns la timp. Ajuns primul, Sfantul Casian a fost intampinat de Dumnezeu cu o politete rece. Dumnezeu i-a spus: „Esti punctual, impecabil in tinuta, dar iti lipseste ceea ce lui Nicolae ii prisoseste: dragostea fata de aproape“. Asa se explica ca numele Sfantului Nicolae este purtat de atatia oameni, este praznuit si proslavit in fiecare an, pe cand numele Sfantului Casian este mai rar, iar praznuirea lui se face o data la patru ani, pe 29 februarie.
Tot potrivit legendei, Nicolae de Myra ar fi fost unul din cei 318 participanti ai primului Conciliu din 325, de la Niceea, astazi İznik, Turcia.

Scrisoare catre Mos Nicolae

Prima data cand iti scriu
Si am mana tremuranda
Stiu ca tu aduci mereu
La copii rasplata multa.

Eu am fost copil cuminte
Si mi-am pregatit din timp
Niste ghetute frumoase
Ca sa pui din al tau prea plin.

Milostiv te stim cu totii
Incarcat cu jucarii
Mi-as dori ca-n toata lumea
S-aduci numai bucurii.

Daruri multe la copii
Sa aduci in prag de seara
Ghetele iar stau cuminti
Minunea ca sa o vada.
(Autor: Lazar Adina)

Sursa legenda :interferente.ro
Sursa poezie:interferente.ro